venerațiune definitie

15 definiții pentru venerațiune

VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. [Var.: (înv.) venerațiúne s. f.] – Din fr. vénération, lat. veneratio, -onis.
VENERAȚIÚNE s. f. v. venerație.
VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. [Var.: (înv.) venerațiúne s. f.] – Din fr. vénération, lat. veneratio, -onis.
VENERAȚIÚNE, s. f. v. venerație.
VENERÁȚIE s. f. Respect profund, stimă, cinstire deosebită. Faceți-vă o datorie a saluta cu venerație acele locuri. BOLLIAC, O. 224.
veneráție (-ți-e) s. f., art. veneráția (-ți-a), g.-d. veneráții, art. veneráției
veneráție s. f. (sil. -ți-e), art. veneráția (sil. -ți-a), g.-d. veneráții, art. veneráției
VENERÁȚIE s. v. adorație.
VENERÁȚIE s.f. 1. Respect pios pentru ceea ce este considerat sacru. 2. Respect profund pentru o anumită persoană. [Gen. -iei, var. venerațiune s.f. / cf. fr. vénération, lat. veneratio].
VENERAȚIÚNE s.f. v. venerație.
VENERÁȚIE s. f. respect pios, adorare a ceea ce este considerat sacru. ◊ respect, stimă profundă. (< fr. vénération, lat. veneratio)
VENERÁȚIE f. Respect deosebit față de o persoană pentru meritele sau calitățile sale; stimă adâncă. [G.-D. venerației] /<fr. vénération, lat. veneratio, ~onis
venerați(un)e f. respect religios.
*venerațiúne f. (lat. venerátio, -ónis). Respect religios părinților, unuĭ bătrîn impunător, unuĭ învățat. – Și -áție.
VENERAȚIE s. 1. adorație, idolatrie. (Simte pentru ea o adevărată ~.) 2. cult. (~ a eroilor.)

venerațiune dex

Intrare: venerație
venerație substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: -ți-e
venerațiune substantiv feminin (numai) singular