vendetă definitie

11 definiții pentru vendetă

VENDÉTĂ, vendete, s. f. Cutumă justițiară frecventă în trecut în Corsica și în sudul Italiei, potrivit căreia o stare de inimiciție provocată de o ofensă sau de un omor se extindea și asupra rudelor victimei, care își asumau obligația de a o răzbuna; p. gener. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta.
VENDÉTĂ, vendete, s. f. Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț; p. ext. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta.
VENDÉTĂ, vendete, s. f. Răzbunare sîngeroasă împotriva unui adversar, care se practica altădată în unele țări sau regiuni (în special în Corsica), antrenînd familii întregi; p. ext. ură puternică, sete de răzbunare.
vendétă s. f., g.-d. art. vendétei; pl. vendéte
vendétă s. f., pl. vendéte
VENDÉTĂ s. v. răfuială, răzbunare.
VENDÉTĂ s.f. Răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenând familii întregi; (p. ext.) ură, sete de răzbunare. [< it., fr. vendetta].
VENDÉTĂ s. f. răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenând familii întregi. ◊ (p. ext.) ură, sete de răzbunare; vindictă. (< it. vendetta)
VENDÉTĂ ~e f. 1) Act constând într-o ură neîmpăcată și o dorință arzătoare de răzbunare, care are la bază o ofensă sau un omor. 2) fig. Sete de răzbunare sângeroasă. /<it. vendetta
vendetă f. ură ce există în Corsica între două familii și care produce răsbunări.
vende s. v. RĂFUIALĂ. RĂZBUNARE.

vendetă dex

Intrare: vendetă
vendetă substantiv feminin