venalitate definitie

12 definiții pentru venalitate

VENALITÁTE, (2) venalități, s. f. 1. (Livr.) Însușirea, caracterul a ceea ce este venal. 2. Faptă venală. – Din fr. vénalité.
VENALITÁTE, (2) venalități, s. f. 1. (Livr.) Însușirea, caracterul a ceea ce este venal. 2. Faptă venală. – Din fr. vénalité.
VENALITÁTE, (rar) venalități, s. f. Însușirea de a fi venal. V. corupție. Nu există decît un singur drept dreptul țăranilor de a trăi în țara lor, de a nu fi jefuiți, de-a fi ocrotiți contra venalității unei administrații corupte. REBREANU, R. II 24. Oameni pe care-i credeam cinstiți. ș-aș fi pus mîna-n foc pentru ei... ei bine! i-am văzut de o venalitate, că mi-e rușine. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. De pretutindeni se rădica un glas în contra venalității ce domnea în justiție și în administrație. GHICA, S. 701. ♦ (La pl.) Fapte ale oamenilor venali. S-a făcut cunoscut în Valahia prin venalități și tot soiul de abuzuri. BOLINTINEANU, O. 251.
venalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. venalitắții; (fapte) pl. venalitắți
venalitáte s. f., g.-d. art. venalității; (fapte) pl. venalități
VENALITÁTE s. v. coruptibilitate, corupție.
VENALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este venal, coruptibil. ♦ (La pl.) Fapte de om venal. [Cf. fr. vénalité, lat. venalitas].
VENALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este venal. 2. faptă venală. (< fr. vénalité)
VENALITÁTE f. Caracter venal; coruptibilitate. [G.-D. venalității] /<fr. venalité, lat. venalitas
venalitate f. caracterul celor venale.
*venalitáte f. (lat. venálitas, -átis). Caracteru de a fi venal.
venalitate s. v. CORUPTIBILITATE. CORUPȚIE.

venalitate dex

Intrare: venalitate
venalitate substantiv feminin