VELURÁT, -Ă, velurați, -te, adj. Scămoșat pe-o parte; cu aspect de velur. – Velur + suf. -at.

VELURÁT, -Ă, velurați, -te, adj. Scămoșat pe o parte; cu aspect de velur. – Velur + suf. -at.

velurát adj. m., pl. veluráți; f. velurátă, pl. veluráte

velurá vb., ind. prez. 1 sg. veluréz, 3 sg. și pl. velureáză

velurát adj. m., pl. veluráți; f. sg. velurátă, pl. veluráte

VELURÁT, -Ă adj. (Despre piei) Scămoșat pe o parte; cu aspect de velur. // s.n. Mașină de velurat = mașină cu ajutorul căreia se dă pielii un aspect catifelat, de velur. [< velur + -at].

velurát, -ă adj. (Despre piei) Scămoșat pe o parte ◊ „Feronerii și accesorii metalice pentru mobilier clasic și stil. Confecții din piele velurată, brodate cu motive naționale din zona folclorică a Mureșului și Târnavelor.” Luc. 9 III 74 p. 9. ◊ „Pentru zilele următoare se prevede introducerea în fabricație a unor noi modele de încălțăminte perforată și trasată cu fețe de piei velurate.” Sc. 3 IV 75 p. 2 (din velur + -at; DEX, DN3)