VELNICÉR, velniceri, s. m. (Înv. și reg.) Proprietar al unei velnițe; persoană care lucrează la o velniță; povarnagiu. – Velniță + suf. -ar.

VELNICÉR, velniceri, s. m. (Reg.) Proprietar al unei velnițe; persoană care lucrează la o velniță; povarnagiu. – Velniță + suf. -ar.

VELNICÉR, velniceri, s. m. (Regional) Persoană care are în proprietate o velniță sau care lucrează la o velniță povarnagiu, rachier, țuicar, velnițar. Fostul arendaș... este unul din cei mai mari velniceri ai județului... care pune în lucrare deodată mai multe velnițe. I. IONESCU, D. 284.

velnicér (înv., reg.) s. m., pl. velnicéri

velnicér s. m., pl. velnicéri

VELNICÉR s. povarnagiu, (reg.) balgier, rachier, țuicar, velnițar, vinărsar, (înv.) povârnar. (~ul era proprietarul unei poverne.)

VELNICÉR ~i m. înv. Persoană care ține o velniță. /velniță + suf. ~ar

velnicér m. (var. din vinicer). Mold. Velnițar.

VELNICER s. povarnagiu, (reg.) balgier, rachier, țuicar, velnițar, vinărsar, (înv.) povîrnar. (~ era proprietarul unei poverne.)