VÉLNIȚĂ, velnițe, s. f. (Reg.) Instalație rudimentară (la țară) pentru fabricarea rachiului, țuicii, spirtului; povarnă. – Din ucr. vynnyc’a.

VÉLNIȚĂ, velnițe, s. f. (Reg.) Instalație rudimentară (la țară) pentru fabricarea rachiului, țuicii, spirtului; povarnă. – Din ucr. vynnyc’a.

VÉLNIȚĂ, velnițe, s. f. (Regional) Instalație (adesea rudimentară) unde se fabrică rachiu; povarnă. Avea o figură idioată și duhorea a rachiu ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. A. III 144. Bărbatu-său... are velniță cu mașină. NEGRUZZI, S. I 199. Te duci la țară să-ți vinzi... rachiul din velniță cu mașină de aburi, în locul căreia ai fi făcut mai bine o școală. DACIA LIT. 34.

vélniță (reg.) s. f., g.-d. art. vélniței; pl. vélnițe

vélniță s. f., g.-d. art. vélniței; pl. vélnițe

VÉLNIȚĂ s. v. povarnă.

VÉLNIȚĂ s. v. cramă.

vélniță (-țe), s. f. – Alambic, distilator de alcool. Sl. vinĭnica „teasc” (Cihac, II, 542; Tiktin; Conev 63). În Mold. – Der. velnicer, s. m. (distilator producător de alcool).

VÉLNIȚĂ ~e f. reg. Instalație primitivă (la țară) pentru fabricarea rachiului, țuicii etc. /<ucr. vynnycja

velniță f. Mold. povarnă: de când s’au înmulțit velnițele AL. [Rut. VINNIȚĬA (lit. pivniță)].

vélniță f., pl. e (din maĭ vechĭu víniță, vsl. vinĭnica, rus. vínnica, rut. vinnicĕa, pivniță de vin, fabrică de rachiŭ, vinnik, rachier, vinó, vin). Mold. Povarnă. V. pivniță.

velniță s. v. CRAMĂ.

VELNIȚĂ s. povarnă, (reg.) căzănărie, povarnagerie, povărnărie, prefăcanie, vinărsărie, (înv.) rachierie. (~ pentru fabricarea țuicii.)