velíște s.f. (reg.) trecut îndepărtat, origine veche.

véliște, V. vĭeliște.

vĭéliște și (Mold.) vé- și ví- f. (vsl. *vĭelište, d. vĭeĭati, a sufla. V. izbeliște). Rar. În vĭeliștea vîntuluĭ, în bătaĭa vîntuluĭ. – Greșit je-, ge-, pron. dial. V. áret, pradă, pravăț, steriță, vileag.

velíște, (velâște), s.n. – (reg.; arh.) (Stră)vechime, din strămoși (Memoria, 2004). – Din veleat.

velíște, (velâște), s.n. – (Stră)vechime, din strămoși (Memoria 2004). – Din veleat.