VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire.

VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire.

veleitár (-le-i-) adj. m., s. m., pl. veleitári; adj. f., s. f. veleitáră, pl. veleitáre

veleitár adj. m., s. m. (sil. -le-i-), pl. veleitári; f. sg. veleitáră, pl. veleitáre

VELEITÁR adj. v. ambițios, pretențios.

VELEITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are veleități. [Pron. -le-i-. / < fr. velléitaire].

VELEITÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are veleități. (< fr. velléitaire)

veleitar adj. v. AMBIȚIOS. PRETENȚIOS.