VELATÚRĂ, velaturi, s. f. Totalitatea velelor unei nave cu pânze. – Din it. velatura.

VELATÚRĂ, velaturi, s. f. Totalitatea velelor unei nave cu pânze. – Din it. velatura.

VELATÚRĂ, velaturi, s. f. Totalitatea pînzelor unei nave cu pînze.

velatúră s. f., g.-d. art. velatúrii; pl. velatúri

velatúră s. f., g.-d. art. velatúrii; pl. velatúri

VELATÚRĂ s.f. (Mar.) Totalitatea pânzelor unei corăbii. [< it. velatura].

VELATÚRĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. (pict.) glasiu translucid, dar și puțin voalat. (< it. velatura)

VELATÚRĂ ~i f. Totalitate a velelor de pe o corabie. /<it. velature

*velatúră f., pl. ĭ (it. velatura). Mar. Totalitatea velelor.