15 definiții pentru velă
VÉLĂ, vele,
s. f. Pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului;
p. ext. corabie, ambarcațiune cu pânze. ♦ (La
pl.) Sport care se practică cu ajutorul ambarcațiunilor cu pânze. – Din
it. vela. VÉLĂ, vele,
s. f. Pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului;
p. ext. corabie, ambarcație cu pânze. ♦ (La
pl.) Sport care se practică cu ajutorul ambarcațiunilor cu pânze. – Din
it. vela. VÉLĂ, vele,
s. f. Pînză de corabie;
p. ext. corabie sau barcă cu pînze. Un italian tînăr, care lucra la depozitul de materiale, a furat un bal de pînză de vele. BART, E. 277. Uzi de apă, cu velele și frînghiile catargelor rupte, comanda sfîșiată, iar pe puntea și coverta vasului sta sarea s-o iei cu lopata. DUNĂREANU, N. 149. În velele plutinde adie vîntu-ușor. BOLINTINEANU, O. 237.
vélă s. f.,
g.-d. art. vélei;
pl. véle
vélă s. f., g.-d. art. vélei; pl. véle VÉLĂ s. (MAR.) pânză, (înv.) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două ~.) VÉLĂ s.f. Pânză de corabie; (p. ext.) ambarcație cu pânze. ♦ (La pl.) Sport sau agrement practicat pe ambarcații cu pânze. [< it. vela].
VÉLĂ s. f. 1. pânză care asigură deplasarea unei ambarcații. 2. (
pl.) sport, agrement practicat pe ambarcații cu vele (1). (< it. vela)
vélă (-le), s. f. – Pînză de corabie.
It. vela.
Cf. văl.
VÉLĂ ~e f. 1) Pânză care, sub acțiunea curenților de aer, asigură deplasarea unei nave. 2) la pl. Sport practicat cu ambarcații cu pânze. /<it. vela velă f. pânză de corabie: printre valuri a navei velă EM.
*vélă f., pl. e (it. vela, d. lat. velum, pl. vela, pînză de corabie, văl. V.
văl). Mar. Pînză de corabie: o corabie cu vele.
VELĂ s. (MAR.) pînză, (înv.) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două ~.) Velă dex online | sinonim
Velă definitie