VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. – Din fr. vehiculer.

VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.

VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule; a difuza, a transmite.

vehiculá (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculeáză

vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz, 3 sg. și pl. vehiculeáză

vehiculár adj. m., pl. vehiculári; f. sg. vehiculáră, pl. vehiculáre

vehiculáre s. f., pl. vehiculări

VEHICULÁ vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.

VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].

VEHICULÁR, -Ă adj. Referitor la vehicule. [Cf. fr. véhiculaire].

VEHICULÁRE s.f. Acțiunea de a vehicula și rezultatul ei. [< vehicula].

VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)

VEHICULÁR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire)

A VEHICULÁ ~éz tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer

*vehiculár, -ă adj. (lat. vehiculáris). De care, de căruțe: drum vehicular.

vehicula vb. v. DIFUZA. DUCE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNTINDE. LĂȚI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. TRANSMITE.

VEHICULÁR, -Ă adj. (cf. fr. véhiculaire): în sintagma limbă vehiculară (v.).