vehiculare definitie

17 definiții pentru vehiculare

VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. – Din fr. vehiculer.
VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.
VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule; a difuza, a transmite.
vehiculá (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculeáză
vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz, 3 sg. și pl. vehiculeáză
vehiculár adj. m., pl. vehiculári; f. sg. vehiculáră, pl. vehiculáre
vehiculáre s. f., pl. vehiculări
VEHICULÁ vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.
VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].
VEHICULÁR, -Ă adj. Referitor la vehicule. [Cf. fr. véhiculaire].
VEHICULÁRE s.f. Acțiunea de a vehicula și rezultatul ei. [< vehicula].
VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)
VEHICULÁR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire)
A VEHICULÁ ~éz tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer
*vehiculár, -ă adj. (lat. vehiculáris). De care, de căruțe: drum vehicular.
vehicula vb. v. DIFUZA. DUCE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNTINDE. LĂȚI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. TRANSMITE.
VEHICULÁR, -Ă adj. (cf. fr. véhiculaire): în sintagma limbă vehiculară (v.).

vehiculare dex

Intrare: vehicula
vehicula conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: vehiculare
vehiculare substantiv feminin
Intrare: vehicular
vehicular adjectiv