vehiculár adj. m., pl. vehiculári; f. sg. vehiculáră, pl. vehiculáre

VEHICULÁR, -Ă adj. Referitor la vehicule. [Cf. fr. véhiculaire].

VEHICULÁR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire)

*vehiculár, -ă adj. (lat. vehiculáris). De care, de căruțe: drum vehicular.

VEHICULÁR, -Ă adj. (cf. fr. véhiculaire): în sintagma limbă vehiculară (v.).