Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru vehicula

VEHICUL├ü, vehiculez, vb. I. Tranz. A face s─â circule, a difuza, a transmite, a r─âsp├óndi. ÔÇô Din fr. vehiculer.
VEHICUL├ü, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face s─â circule, a difuza, a transmite, a r─âsp├óndi; ÔÇô Din fr. v├ęhiculer.
VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule; a difuza, a transmite.
vehiculá (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculeáză
vehicul├í vb., ind. prez. 1 sg. vehicul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vehicule├íz─â
VEHICUL├ü vb. v. difuza, duce, ├«mpr─â╚Ötia, ├«ntinde, l─â╚Ťi, propaga, r─âsp├óndi, transmite.
VEHICUL├ü vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face s─â circule. [< fr. v├ęhiculer].
VEHICUL├ü vb. tr. a transmite, a difuza, a face s─â circule. (< fr. v├ęhiculer)
A VEHICUL├ü ~├ęz tranz. A pune ├«n circula╚Ťie; a face s─â circule. /<fr. v├ęhiculer
vehicula vb. v. DIFUZA. DUCE. ├ÄMPR─é╚śTIA. ├ÄNTINDE. L─é╚ÜI. PROPAGA. R─éSP├ÄNDI. TRANSMITE.

Vehicula dex online | sinonim

Vehicula definitie

Intrare: vehicula
vehicula conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv