vehement definitie

12 definiții pentru vehement

VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.
VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.
VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre persoane și despre manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. Mai tîrziu, iar o scurtă și vehementă încăierare. CAMIL PETRESCU, TR. N. 299. ◊ (Adverbial) Grigore, abia stăpînindu-și revolta, întrerupe vehement pe arendaș. REBREANU, R. I 40.
vehemént adj. m., pl. veheménți; f. veheméntă, pl. veheménte
vehemént adj. m., pl. veheménți; f. sg. veheméntă, pl. veheménte
VEHEMÉNT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. v. impetuos.
VEHEMÉNT, -Ă adj. Violent, impetuos; aprig. [< fr. véhément, lat. vehemens].
VEHEMÉNT, -Ă adj. (despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos; aprig. (< fr. véhément, lat. vehemens)
VEHEMÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și manifestările lor) Care manifestă vehemență; plin de vehemență. /<lat. vehemens, ~tis, fr. véhément
vehement a. 1. cu o putere foarte mare, impetuos; 2. fig: care are căldură și energie: orator vehement.
*vehemént, -ă adj. (lat. véhemens, -éntis). Ardent, impetuos (fără a fi furios): orator, discurs vehement. Adv. A vorbi vehement. V. violent.
VEHEMENT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.)

vehement dex

Intrare: vehement
vehement adjectiv