VEGHEÁT, -Ă, vegheați, -te, adj. (Înv.) Care veghează; treaz: vigilent, precaut. – V. veghea.

VEGHEÁT, -Ă, vegheați, -te, adj. (Înv.) Care veghează; treaz; vigilent, precaut. – V. veghea.

VEGHEÁT, -Ă, vegheați, -te, adj. (Învechit) Care veghează; treaz, vigilent, precaut. Așa cu-ncredere vegheată Noi răsărim pe deal deodată. COȘBUC, P. II 39. Dar simțirile-i... sînt în veci deștepte; inima-i vegheată este mereu în mișcare și urîtul fuge. ODOBESCU, S. III 17. ◊ Expr. Cu voie vegheată = din proprie inițiativă, de bunăvoie, cu bunăvoință. Da, da! Cam așa, jupîne! Ce să zic. Eu am citit. Dar nu cu voie vegheată: Chiar dumnealor m-au poftit. HASDEU, R. V. 28.

VEGHEÁT adj. v. atent, circumspect, deștept, grijuliu, neadormit, precaut, prevăzător, prudent, treaz, vigilent.

VEGHEÁTĂ s. v. delict, vină.

vegheat a. 1. deștept, treaz: le ținea mintea vegheată; 2. Jur. vădit: nimeni nu poate fi arestat afară de cazul de vină vegheată; faptă vegheată, flagrant delict.

vegheat adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. DEȘTEPT. GRIJULIU. NEADORMIT. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. TREAZ. VIGILENT.

vegheată s. v. DELICT. VINĂ.