vegetativ definitie

10 definiții pentru vegetativ

VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe, spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo.
VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo.
VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. (În fiziologia animală) Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afară de controlul voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). Sistem nervos vegetativ. 2. (Bot.) Care se referă la anumite organe sau părți ale plantelor (altele decît cele de reproducere sexuată). Înmulțire vegetativă = înmulțire prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe). Hibridare vegetativă = hibridare efectuată prin unirea unor organe vegetative (în special ramuri) a două plante (mai ales prin procedeul altoirii). Hibrid vegetativ = organism rezultat prin hibridare vegetativă.
vegetatív adj. m., pl. vegetatívi; f. vegetatívă, pl. vegetatíve
vegetatív adj. m., pl. vegetatívi; f. sg. vegetatívă, pl. vegetatíve
VEGETATÍV, -Ă adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate într-un sector special al sistemului nervos central. ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Referitor la organe și părți ale plantelor, exceptând organele de reproducere sexuală. ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe sau spori). [< fr. végétatif, lat. vegetativus, it. vegetativo].
VEGETATÍV, -Ă adj. 1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate printr-un sector special al sistemului nervos central. ♦ sistem nervos ~ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. referitor la structuri, organe sau funcții care nu sunt implicate în procesul reproducerii. ♦ înmulțire ~ă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc., nu prin semințe sau spori. (< fr. végétatif, it. vegetativo)
VEGETATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de organele plantei; propriu organelor plantei. ◊ Înmulțire ~ă înmulțire fără semințe (prin bulbi, butași, rizomi etc.). Hibridare ~ă hibridare prin unirea unor organe de la două plante. 2) Care ține de activitatea fiziologică involuntară; propriu activității fiziologice involuntare. ◊ Sistem nervos ~ sistem nervos compus din nervii simpatici și nervii parasimpatici, care dirijează o serie de funcții ale organismului (respirația, metabolismul, digestia etc.). /<fr. végétatif, germ. vegetativ
vegetativ a. 1. care produce o vegetațiune; 2. fig. vieață vegetativă, funcțiuni comune animalelor și vegetalelor, ca nutrițiunea.
*vegetatív, -ă adj. (mlat. vegetativus). Care determină vegetarea plantelor: principiŭ vegetativ. Fig. Inert, liniștit, retras: a duce o vĭață vegetativă.

vegetativ dex

Intrare: vegetativ
vegetativ adjectiv