VEGETÁL, -Ă, vegetali, -e, adj. 1. Care ține de plante, privitor la plante, de plante. ♦ (Substantivat, f.) Plantă. 2. Extras din plante. ◊ Cărbune vegetal = pulbere neagră foarte fină care se obține prin pulverizarea cărbunelui de lemn și care are utilizări în medicină. – Din fr. végétal.

VEGETÁL, -Ă, vegetali, -e, adj. 1. Care ține de plante, privitor la plante, de plante. ♦ (Substantivat, f.) Plantă. 2. Extras din plante. ◊ Cărbune vegetal = pulbere neagră foarte fină care se obține prin pulverizarea cărbunelui de lemn și care are întrebuințări în medicină. – Din fr. végétal.

VEGETÁL, -Ă, vegetali, -e, adj. 1. De plante, propriu plantelor, de natura plantelor. Celulele, fie animale, fie vegetale, nu au o formă interioară fixă. MARINESCU, P. A. 56. Florile cele mai tîrzii ale cîmpului. Viorii, ieșite de-a dreptul din pămînt, fără frunze, înalte păhărele vegetale. PETRESCU, A. 437. Regn vegetal = una dintre cele trei mari diviziuni ale corpurilor din natură, cuprinzînd plantele. ♦ (Substantivat, mai ales la pl.) Plantă. Vegetale bogate în fier. 2. Care este extras din plante, care provine în special din plante. Ulei vegetal. Cărbune vegetal = pulbere neagră foarte fină și ușoară, care se obține prin pulverizarea cărbunelui de lemn și are întrebuințări în medicină.

vegetál adj. m., pl. vegetáli; f. vegetálă, pl. vegetále

vegetálă s. f., g.-d. art. vegetálei; pl. vegetále

vegetál adj. m., pl. vegetáli; f. sg. vegetálă, pl. vegetále

PLANCTON VEGETÁL s. v. fitoplancton.

VEGETÁL adj. (înv.) plantar. (Regnul ~.)

VEGETÁLĂ s. v. plantă.

VEGETÁL, -Ă adj. Al plantelor, propriu plantelor. ♦ Extras din plante. // s.f. Plantă. [Cf. fr. végétal, it. vegetale].

VEGETÁL, -Ă adj. 1. referitor la plante, propriu plantelor. ◊ (s. f.) plantă. 2. extras din plante. (< fr. végétal)

VEGETÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de plante; propriu plantelor. Regn ~. 2) Care provine de la plante; obținut din plante. Grăsimi ~e. ◊ Cărbune ~ praf negru fin, obținut prin pulverizarea cărbunelui de lemn și folosit în medicină. /<fr. végetal

vegetal a. 1. privitor la plante: regnul vegetal; 2. care provine, care e tras din plante: substanțe vegetale; pământ vegetal, propriu vegetațiunii. ║ n. plantă, arbore, tot ce crește prin vegetațiune.

*vegetál, -ă adj. (mlat. vegetalis). Relativ la plante: regnu vegetal. Care provine saŭ consistă din vegetale: hrană vegetală, pămînt vegetal (format din plante putrezite, bun de cultură). S. n., pl. e. Plantă (copac, tufă, buruĭană, ĭarbă, mușchĭ).

PALEONTOLOGIE VEGETALĂ s. paleobotanică, paleofitologie.

puf-vegetal s. v. BUMBĂCARIȚĂ.

VEGETAL adj. (înv.) plantar. (Regnul ~.)

VEGETALĂ s. plantă, (înv.) sad. (Animale si ~e.)

EREMURUS M. B., LUMINARE VEGETALĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din centrul și vestul Asiei, cca 30 specii, erbacee, semirobuste, cu rizom. Frunze liniare, cca 1 m lungime, în rozetă, din mijlocul căreia pornește tija florală, cilindrică și dreaptă, care depășește 3 m înălțime, avînd în vîrf inflorescența corimbiformă, compusă din sute de flori în formă de stea, divers colorate.