Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru vegeta╚Ťiune

VEGET├ü╚ÜIE, vegeta╚Ťii, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zon─â, ╚Ťar─â etc., distribuite ╚Öi asociate dup─â anumite condi╚Ťii naturale; mul╚Ťime de plante. ÔÖŽ Cre╚Ötere, dezvoltare ╚Öi ├«ntre╚Ťinere a vie╚Ťii unei plante. 2. Excrescen╚Ť─â care se formeaz─â, se dezvolt─â pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegeta╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. v├ęg├ętation, lat. vegetatio, -onis.
VEGETA╚ÜI├ÜNE s. f. v. vegeta╚Ťie.
VEGET├ü╚ÜIE, vegeta╚Ťii, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zon─â, ╚Ťar─â etc., distribuite ╚Öi asociate dup─â anumite condi╚Ťii naturale; mul╚Ťime de plante. 2. Excrescen╚Ť─â care se formeaz─â, se dezvolt─â pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegeta╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. v├ęg├ętation, lat. vegetatio, -onis.
VEGETA╚ÜI├ÜNE s. f. v. vegeta╚Ťie.
VEGET├ü╚ÜIE, vegeta╚Ťii, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, dintr-un mediu etc.; mul╚Ťime de plante. V. flor─â. Un br├«u larg de vegeta╚Ťie curge, ca un bogat fluviu verde, prin mijlocul ogoarelor. BOGZA, C. O. 152. Vegeta╚Ťia era parc─â ╚Ötears─â, cu adev─ârat decolorat─â de un soare necru╚Ť─âtor. CAMIL PETRESCU, N. 90. Singura vegeta╚Ťie ce se prezint─â ochilor consist─â ├«n ni╚Öte tufe de palmieri pitici, ce actiper colnicii ╚Öi unde nu se aude nici o ciripire de pasere. ALECSANDRI, O. 346. 2. (Biol.) Cre╚Öterea, dezvoltarea ╚Öi ├«ntre╚Ťinerea vie╚Ťii unei plante. Perioad─â de vegeta╚Ťie. 3. (Med.) Nume dat unor excrescen╚Ťe care se dezvolt─â pe corpul omului sau al animalelor; polipi. Tumoarea a ├«nceput dinspre baza limbii sub forma unei vegeta╚Ťii de volumul unui bob de maz─âre. PARHON, O. A. I 179. ÔÇô Variant─â: vegeta╚Ťi├║ne (MACEDONSKI, O. IV 132) s. f.
VEGETA╚ÜI├ÜNE s. f. v. vegeta╚Ťie.
veget├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. veget├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. veget├í╚Ťiei; pl. veget├í╚Ťii, art. veget├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
veget├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. veget├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. veget├í╚Ťiei; pl. veget├í╚Ťii, art. veget├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
VEGET├ü╚ÜIE s. 1. (BOT.) ├«nveli╚Ö vegetal. 2. (BOT.) v. flor─â. 3. v. verdea╚Ť─â. 4. v. cre╚Ötere.
VEGET├ü╚ÜIE s.f. 1. Cre╚Öterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea func╚Ťiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor ╚Öi a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o ╚Ťar─â etc.). 3. (Med.) Excrescen╚Ť─â patologic─â care se formeaz─â la suprafa╚Ťa unui organ. [Gen. -iei, var. vegeta╚Ťiune s.f. / < fr. v├ęg├ętation, lat.med. vegetatio].
VEGETA╚ÜI├ÜNE s.f. v. vegeta╚Ťie.
VEGET├ü╚ÜIE s. f. 1. cre╚Ötere, dezvoltare a plantelor; totalitatea func╚Ťiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. totalitatea plantelor ╚Öi a fitocenozelor care populeaz─â un anumit teritoriu. 3. (med.; pl.) excrescen╚Ťe patologice care se formeaz─â la suprafa╚Ťa unui organ. (< fr. v├ęg├ętation, lat. vegetatio)
VEGET├ü╚ÜIE ~i f. Ansamblul plantelor care cresc pe glob sau ├«ntr-o anumit─â regiune a lui. ~ tropical─â. 2) Dezvoltarea, via╚Ťa plantelor. 3) med. Excrescen╚Ť─â patologic─â c─ârnoas─â pe suprafa╚Ťa unei mucoase; polip. ~ nazal─â. [G.-D. vegeta╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. v├ęg├ętation, lat. vegetatio, ~onis
vegeta╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a vegeta; 2. desvoltarea vegetalelor; 3. fig. starea celui ce duce o viea╚Ť─â inert─â, obscur─â; 4. (colectiv) arbori, plante: o vegeta╚Ťiune puternic─â.
*vegeta╚Ťi├║ne f. (mlat. veget├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a vegeta (o plant─â care merge bine, un om care tr─â─şe╚Öte retras or─ş o duce gre┼ş). Verdea╚Ť─â (plante, copac─ş): exuberanta vegeta╚Ťiune tropic─â. Med. Cresc─âtur─â, excrescen╚Ť─â (├«n nas, g├«t sa┼ş urech─ş). ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie. V. polip.
VEGETA╚ÜIE s. 1. flor─â. (~ a unei ╚Ť─âri.) 2. verdea╚Ť─â, (rar) verzi╚Ö. (Toamna, c├«mpul ├«╚Öi pierde ~.) 3. cre╚Ötere, dezvoltare. (Perioad─â de ~ a plantelor.) 4. (MED.) adenoidit─â. (Sufer─â de ~.) 5. (MED.) polip. (I-a extras o ~.)

Vegeta╚Ťiune dex online | sinonim

Vegeta╚Ťiune definitie

Intrare: vegeta╚Ťie
vegeta╚Ťiune substantiv feminin
vegeta╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e