VEDRÍȚĂ, vedrițe, s. f. Diminutiv al lui vadră; vedrișoară. – Vadră + suf. -iță.

VEDRÍȚĂ, vedrițe, s. f. Diminutiv al lui vadră; vedrișoară. – Vadră + suf. -iță.

VEDRÍȚĂ, vedrițe, s. f. Diminutiv al lui vadră. Se găseau și dintre cei cu ciubere și cu vedrițe albe. VORNIC, P. 212. Pune pîlnia mare și toarnă cu vedriță. ODOBESCU, S. I 84.

vedríță (ve-dri-) s. f., g.-d. art. vedríței; pl. vedríțe

vedríță s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. vedríței; pl. vedríțe

VEDRÍȚĂ s. vedrișoară.

vădríță și vedríță f., pl. e (dim. d. vadră, vedre; bg. vĭedrica, doniță, șiștar, d. vĭedro, vadră). Cofer, șofer.

vedríță, V. vădriță.

VEDRIȚĂ s. vedrișoară.