VEDRIȘOÁRĂ, vedrișoare, s. f. (Rar) Vedriță. – Vadră + suf. -ișoară.

VEDRIȘOÁRĂ, vedrișoare, s. f. (Rar) Vedriță. – Vadră + suf. -ișoară.

VEDRIȘOÁRĂ, vedrișoare, s. f. (Rar) Vedriță. Ilincuța să sculase Vedrișoara ș-o luase Și la fîntînă plecase. ȘEZ. III 211.

vedrișoáră (rar) (ve-dri-) s. f., g.-d. art. vedrișoárei; pl. vedrișoáre

vedrișoáră s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. vedrișoárei; pl. vedrișoáre

VEDRIȘOÁRĂ s. vedriță.

VEDRIȘOARĂ s. vedriță.