VÉDIC, -Ă, vedici, -ce, adj. Referitor la Vede, al Vedelor. – Din fr. védique.

VÉDIC, -Ă, vedici, -ce, adj. referitor la vede, al vedelor. – Din fr. védique.

védic adj. m., pl. védici; f. sg. védică, pl. védice

VÉDIC, -Ă adj. Referitor la cărțile de imnuri religioase indice, numite Vede. [< fr. védique, cf. Veda – numele cărților sfinte ale brahmanilor].

VEDÍC, -Ă adj. referitor la Vede, al Vedelor. ♦ limbă ~ă (și s. f.) = forma arhaică a sanscritei, în care sunt scrise Vedele; religie ~ă = religie antică indiană, anterioară brahmanismului, bazată pe Vede. (< fr. védique)

VÉDIC ~că (~ci, ~ce) Care se referă la Vede; care aparține Vedelor. /<fr. vedique

védic, -ă adj. Al vedelor (niște cărțĭ sacre sanscrite): imnurĭ vedice.

VÉDICĂ s. f. (< fr. védique, cf. Veda, numele cărților sfinte ale brahmanilor): limbă indo-europeană în care au fost scrise, începând cu secolul al XVIII-lea, cărțile de imnuri religioase indiene, denumite Veda: Rig-Veda, Sama-Veda, Yajur-Veda și Athar-Veda.