vedenie definitie

13 definiții pentru vedenie

VEDÉNIE, vedenii, s. f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije (după vedere).
VEDÉNIE, vedenii, s. f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije (după vedere).
VEDÉNIE, vedenii, s. f. 1. Faptul de a vedea lucruri care nu există în realitate; oameni sau obiecte pe care cei cu imaginația tulburată au impresia că le văd în fața lor; viziune, halucinație, nălucă. În una din nopțile lui de suferință... a avut o vedenie. SADOVEANU, E. 220. Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt. HOGAȘ, M. N. 93. Vedenii nedeslușite, șiruri rupte și încîlcite, vorbe stinghere și sfărîmături de idei scăpau în învălmășagul haotic dintre tîmplele-i fierbinți. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. ◊ Fig. Gorică.. le momea cu vedenia unei vieți ușoare și bogate. M. I. CARAGIALE, C. 56. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau care sperie prin aspectul ei ciudat. Pe cărarea strîmba veniră spre mine, fără sunet de pași, două vedenii. Un căprior și perechea. C. PETRESCU, S. 20. Calul, vedenie mută, Cu coama de vînturi bătută, Stă-n noaptea cu neguri de pază Lui Gelu. COȘBUC, P. II 32. 2. Imagine, reprezentare. Șleahticii auziseră un nume care începea să fie groaznic și aveau vedenia ticăloșiilor și prădăciunilor tătărăști. SADOVEANU, O. VII 96. 3. (Popular) Faptul de a vedea; vedere. Și-i arăta copiii, la a căror vedenie Maica Domnului se îngrețoșa. ȘEZ. V 36.
vedénie (-ni-e) s. f., art. vedénia (-ni-a), g.-d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. vedéniile (-ni-i-)
vedénie s. f. (sil. -ni-e), art. vedénia (sil. -ni-a), g.-d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. vedéniile (sil. -ni-i-)
VEDÉNIE s. 1. v. fantomă. 2. v. închipuire. 3. v. halucinație. 4. v. spectru.
VEDÉNIE s. v. imagine, înfătișare, miraj, ochi, reprezentare, văz, vedere, viziune.
vedénie (-ii), s. f. – Viziune, nălucă, fantasmă. Sl. vidĕnije (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455; Conev 97), cu fonetism influențat de a vedea.
VEDÉNIE ~i f. 1) Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; fantasmă; viziune. A avea ~i. 2) (în superstiții) Ființă imaginară, produs al fanteziei, care provoacă spaimă; fantomă; nălucă; arătare; duh; stafie; spirit. /<sl. vidĕnije
vedenie f. viziune. [Slav. VIDĬENIĬE].
vedénie și (vechĭ, azĭ Mold.) vi- f. (vsl. vidĭeniĭe, d. vidĭeti, a vedea. V. vidmă). Arătare, nălucă, spectru. Halucinațiune: a avea vedeniĭ.
vedenie s. v. IMAGINE. ÎNFĂȚIȘARE. MIRAJ. OCHI. REPREZENTARE. VĂZ. VEDERE. VIZIUNE.
VEDENIE s. 1. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ în noapte.) 2. fantasmagorie, închipuire, nălucire. (O ~ a minții sale.) 3. halucinație, nălucire, năzărire, (înv.) vedere. (A avut o ~.)

vedenie dex

Intrare: vedenie
vedenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e