vecsel definitie

10 definiții pentru vecsel

VÉCSEL, vecsele, s. n. (Înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.
VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.
VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism învechit) Poliță, cambie. Pricina acelei înfățoșeri polițienești era un vecsel iscălit de stăpînul meu. ALECSANDRI, la CADE. (Cu pronunțare regională) 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile, și vecselile. RUSSO, S. I 60.
vécsel (înv.) s. n., pl. vécsele
vécsel s. n., pl. vécsele
VÉCSEL s. v. cambie, poliță, trată.
VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel].
vécsel (-le), s. n. – Poliță. Germ. Wechsel (Candrea).
VÉCSEL ~e n. Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen; poliță. /<germ. Wechsel
vecsel s. v. CAMBIE. POLIȚĂ. TRATĂ.

vecsel dex

Intrare: vecsel
vecsel substantiv neutru