10 definiții pentru vecsel
VÉCSEL, vecsele,
s. n. (
Înv.) Poliță. – Din
germ. Wechsel. VÉCSEL, vecsele,
s. n. (Germanism
înv.) Poliță. – Din
germ. Wechsel. VÉCSEL, vecsele,
s. n. (Germanism învechit) Poliță, cambie. Pricina acelei înfățoșeri polițienești era un vecsel iscălit de stăpînul meu. ALECSANDRI, la CADE. (Cu pronunțare regională) 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile, și vecselile. RUSSO, S. I 60.
vécsel (
înv.)
s. n.,
pl. vécsele
vécsel s. n., pl. vécsele VÉCSEL s. v. cambie, poliță, trată. VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [< germ. Wechsel].
vécsel (-le), s. n. – Poliță.
Germ. Wechsel (Candrea).
VÉCSEL ~e n. Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen; poliță. /<germ. Wechsel vecsel s. v. CAMBIE. POLIȚĂ. TRATĂ. Vecsel dex online | sinonim
Vecsel definitie