Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru vecsel

V├ëCSEL, vecsele, s. n. (├Änv.) Poli╚Ť─â. ÔÇô Din germ. Wechsel.
V├ëCSEL, vecsele, s. n. (Germanism ├«nv.) Poli╚Ť─â. ÔÇô Din germ. Wechsel.
V├ëCSEL, vecsele, s. n. (Germanism ├«nvechit) Poli╚Ť─â, cambie. Pricina acelei ├«nf─â╚Ťo╚Öeri poli╚Ťiene╚Öti era un vecsel isc─âlit de st─âp├«nul meu. ALECSANDRI, la CADE. (Cu pronun╚Ťare regional─â) 8000 galbini ├«n obliga╚Ťiile statului se vor vinde, ca ╚Öi toate sineturile, ╚Öi vecselile. RUSSO, S. I 60.
v├ęcsel (├«nv.) s. n., pl. v├ęcsele
v├ęcsel s. n., pl. v├ęcsele
V├ëCSEL s. v. cambie, poli╚Ť─â, trat─â.
V├ëCSEL s.n. (Rar) Poli╚Ť─â. [< germ. Wechsel].
v├ęcsel (-le), s. n. ÔÇô Poli╚Ť─â. Germ. Wechsel (Candrea).
V├ëCSEL ~e n. Act financiar prin care o persoan─â (debitorul) este obligat─â s─â pl─âteasc─â alteia (beneficiarului) o sum─â de bani la un anumit termen; poli╚Ť─â. /<germ. Wechsel
vecsel s. v. CAMBIE. POLIȚĂ. TRATĂ.

Vecsel dex online | sinonim

Vecsel definitie

Intrare: vecsel
vecsel substantiv neutru