Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru vecinicie

VECINICÍE s. f. v. veșnicie.
VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune niciunei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicíe s. f.] – Veșnic + suf. -ie.
VECINICÍE s. f. v. veșnicie.
VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [Var.: (înv. și pop.) vecinicíe s. f.] – Veșnic + suf. -ie.
VECINICÍE s. f. v. veșnicie.
VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. (Și în forma vecinicie) Faptul de a exista veșnic; spațiu sau timp cu o existență veșnică; eternitate, vecie. Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 45. Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133. Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie. ALECSANDRI, P. I 119. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) veșnicie = pentru totdeauna. Dă poroncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie. CREANGĂ, P. 249. Vin’... Că de-a- cum pe vecinicie Ție sufletul îmi vînd! ALECSANDRI, P. I 10 ♦ Număr infinit (sau foarte mare); șir nesfîrșit. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. – Variantă: vecinicíe s. f.
veșnicíe s. f., art. veșnicía, g.-d. art. veșnicíei; pl. veșnicíi, art. veșnicíile
veșnicíe s. f., art. veșnicía, g.-d. art. veșnicíei; pl. veșnicíi, art. veșnicíile
VEȘNICÍE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvârșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)
VEȘNICÍE ~i f. 1) Ființare fără sfârșit; vecie; eternitate. 2) Caracter veșnic. 3) Perioadă de timp foarte lungă. 4) Durată care are un început, dar nu are sfârșit. [G.-D. veșniciei] /veșnic + suf. ~ie
vecinicie f. eternitate: stea pierdută ’n neagra vecinicie AL.
veșnicíe f. (d. veșnic). Eternitate, calitatea de a fi veșnic: veșnicia lumiĭ. Fam. Mult timp: e o veșnicie de cînd nu te-am văzut! V. vecie.
VEȘNICIE s. eternitate, nemurire, vecie, (livr.) perpetuitate, (reg.) săvîrșie, (înv.) nemuritorie. (Fapta sa i-a asigurat ~.)
CTEMA EIS AEI (кτήμα ἔιζ αῑεῑ) (gr.) bun pentru veșnicie – Tucidide, „Istoria războiului peloponez”, I, 22. Istoricul grec își caracterizează opera ca fiind concepută pe baze strict documentare, spre a servi posterității drept sursă de informație.

vecinicie definitie

vecinicie dex

Intrare: veșnicie
vecinicie substantiv feminin
veșnicie substantiv feminin