VÉCINIC, -Ă adj. v. veșnic.

VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -ce, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) întruna, mereu, necontenit. [Var.: (înv. și pop.) vécinic,-ă adj.] – Din sl. vĕčinŭ.

VÉCINIC, -Ă adj. v. veșnic.

VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) Întruna, mereu, necontenit. [Var.: (înv. și pop.) vécinic, -ă adj.] – Din sl. vĕčinŭ.

VÉCINIC, -Ă adj. v. veșnic.

VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, adj. (Și în forma vecinie) Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. Din sînul vecinicului ieri Trăiește azi ce moare. EMINESCU, O. I 178. Vecinie este numai rîul. id. ib. 157. Somnul cel veșnic = somnul morții, moarte. ♦ De lungă durată, continuu, permanent. Pe insulă era primăvară veșnică; un april care nu pleca niciodată din iasomie. BASSARABESCU, V. 142. La veșnice prefaceri se pleacă toată firea. BELDICEANU, P. 133. Că-n vecinică frăție Sufletu-mi se-nchină ție. ALECSANDRI, P. I 211. ♦ (Adverbial) Într-una, mereu, necontenit, neîncetat. Poposind puțin la Cișmeaua Mortului, unde picură veșnic apă de izvor. REBREANU, I. 9. Nu au popasuri gîndurile mele, Sămînța lor se zbate veșnic nouă. GOGA, C. P. 6. Și furcile de la fîntîni Stau veșnic neclintite-n soare. DEMETRESCU, O. 72. – Variantă: vécinic, -ă adj.

véșnic adj. m., pl. véșnici; f. véșnică, pl. véșnice

véșnic adj. m., pl. véșnici; f. sg. véșnică, pl. véșnice

VÉȘNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfârșit, neuitat, perpetuu, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvârșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va rămâne în inimile noastre.) 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.

Veșnic ≠ efemer, temporar, vremelnic

VÉȘNIC ~că (~ci, ~ce) Care durează în veci; cu existență permanentă; etern. /<sl. vĕținu

vecinic (veșnic) a. etern: vieața vecinică. [Tras din slav. VĬEČĬNŬ, etern].

veșnic v. V. vecinic.

vecĭnic, V. veșnic.

véșnic, -ă adj. (vsl. vĭečĭnŭ cu sufixu -nic, de unde s’a făcut vecĭnic, formă veche, azĭ veșnic; bg. vĭečen, rus. vĭečnyĭ. V. veac. Cp. cu pașnic). Etern: vĭața viitoare e veșnică. Perpetuŭ, de vecĭ: proprietate veșnică. (V. uric 1). Veșnica pomenire, ultima rugăcĭune care li se cîntă morților. Fam. Iron. A cînta cuĭva veșnica pomenire, a-ĭ prezice sfîrșitu: opozițiunea cîntă guvernuluĭ veșnica pomenire. Adv. Aicĭ veșnic bate vîntu.

VEȘNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va rămîne în inimile noastre.) 3. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 4. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 5. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.)

AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veșnică aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscripțiile comemorative.

AD VITAM AETERNAM (lat.) pentru viața veșnică – Pentru totdeauna, pentru vecie.