Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru vecin─â

VEC├ŹN, -─é, vecini, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj. Care este, se afl─â, st─â al─âturi, ├«n apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care tr─âie╚Öte, locuie╚Öte, se afl─â al─âturi sau ├«n apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (II) cu alt popor, cu alt stat etc. ÔŚŐ Loc. adv. Prin (sau ├«n) vecini = prin (sau ├«n) apropiere, (pe undeva pe) al─âturi. II. S. m. (├«n Evul Mediu, ├«n Moldova) ╚Ü─âran dependent de st─âp├ónul feudal; rum├ón, iobag. ÔÇô Lat. vicinus.
VEC├ŹN, -─é, vecini, -e, adj., subst. I. 1. Adj. Care este, se afl─â, st─â al─âturi, ├«n apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care tr─âie╚Öte, locuie╚Öte, se afl─â al─âturi sau ├«n apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ÔŚŐ Loc. adv. Prin (sau ├«n) vecini = prin (sau ├«n) apropiere, (pe undeva pe) al─âturi. II. S. m. ╚Ü─âran aservit st─âp├ónului feudal din Moldova medieval─â, obligat s─â fac─â acestuia presta╚Ťii ├«n munc─â sau s─â dea contribu╚Ťii ├«n natur─â ori ├«n bani; rum├ón, iobag. ÔÇô Lat. vicinus.
VEC├ŹN3, -─é, vecini, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care se afl─â, ╚Öade l├«ng─â, al─âturi sau ├«n apropiere de cineva sau de ceva. Asupr─â-mi c─âutau frumo╚Öi admirativi ochii vecinei mele. GALACTION, O. I 58. Ce s-a ales din casa asta, Vecine Neculai al popii. GOGA, P. 19. Pe drumul de drume╚Ťi s─ârac Mai vezi fugind c├«te-o vecin─â. CO╚śBUC, P. II 51. M─â cuno╚Öteau vecinii to╚Ťi, Tu nu m-ai cunoscut. EMINESCU, O. I 191. ÔŚŐ Loc. adj. Din vecini = care se afl─â ├«n apropiere, ├«n vecin─âtate. Le-aduci aminte De-o fat─â din vecini. CO╚śBUC, P. I 215. ÔŚŐ Loc. adv. Prin (sau ├«n) vecini = pe la cei din apropiere, din vecin─âtate. Puse c├«rligul la u╚Öa tinzii ╚Öi plec─â prin vecini s─â-╚Öi st├«mpere amarul. VLAHU╚Ü─é, N. 25. Junele cimpence se duceau... s─â petreac─â s─ârb─âtoarea ├«n vecini. ODOBESCU, S. I 385.
VEC├ŹN2, -─é, vecini, -e, adj. Care ╚Öade, este, se afl─â al─âturi sau ├«n apropiere de persoana care vorbe╚Öte sau despre care se vorbe╚Öte sau de obiectul ├«n discu╚Ťie; ├«nvecinat. Se dusese ├«ntr-un sat vecin. DUMITRIU, P. F. 223. De la o mas─â vecin─â ├«i strig─â un vecin. CAMIL PETRESCU, U. N. 222. Jude╚Ťele vecine erau cuprinse de valul r─âzvr─âtirii. REBREANU, R. II 84. Toate femeile din sat ╚Öi de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori. CREANG─é, P. 16.
vec├şn adj. m., s. m., pl. vec├şni; adj. f., s. f. vec├şn─â, pl. vec├şne
vec├şn adj. m., s. m., pl. vec├şni; f. sg. vec├şn─â, pl. vec├şne
LIMBA-VEC├ŹNEI s. v. limba-cerbului, n─âvalnic.
VEC├ŹN adj., s. 1. adj. v. ├«nvecinat. 2. adj. ├«nvecinat, limitrof, m─ârgina╚Ö, (reg.) megie╚Ö, mejda╚Ö, (├«nv.) megie╚Öesc, megie╚Öit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megie╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) apropia╚Ö, (Maram. ╚Öi nordul Transilv.) somsid, (├«nv.) ├«mprejura╚Ö, ├«mprejurean, r─âze╚Ö, r─âzora╚Ö. (~ul meu de cas─â.) 4. s. v. iobag.
vec├şn (-n─â), adj. ÔÇô Bovin. Lat. vaccinus (Candrea). Se folose╚Öte numai ├«n numele de plant─â limb─â vecin─â, s. f. (Scolopendrium vulgare).
vec├şn (-n─â), adj. ÔÇô 1. Apropiat, al─âturat, proxim, imediat. ÔÇô 2. (S. m.) ├Än Mold., ├«nv., supus ├«n slujba feudalului. Mr. vi╚Ťin, istr. vecin. Lat. ve─Źß┐Ĺnus (Pu╚Öcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl. vicain, it. vicino, prov. vezin, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho. ÔÇô Der. vecin─â, s. f. (femeie care locuie╚Öte ├«n apropiere); vecin─âtate (mr. vi╚Ťin─âtate), s. f. (proximitate, apropiere; starea de vecini dependen╚Ťi de proprietarii de p─âm├«nt), posibil din lat. vß┐Ĺcß┐Ĺn─şt─ütem (Pu╚Öcariu 1870); vecini, vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil), ├«nv.; vecinie, s. f. (condi╚Ťia de iobag supus) ├«nv.; ├«nvecina, vb. refl. (a fi vecin); vecina╚Ö, s. m. (├«nv., vecin, supus); vecinesc, adj. (de vasal, de supus).
VEC├ŹN1 ~─â (~i, ~e) Care se afl─â ├«n vecin─âtate; situat la o distan╚Ť─â relativ mic─â. Ora╚Ö ~. /<lat. vecinus
vecin m. 1. cel ce st─â, cel ce locue╚Öte l├óng─â altul: are vecini buni; 2. ╚Öerb, ├«n Moldova (numit ├«n Muntenia rum├ón): piar─â orice proclet, ╚Ť─âran, vecin, st─âp├ón! AL. ridic─â de prin sate to╚Ťi vecinii cu gloata OD. [Lat. VECINUS; sensul 2 revine la ┬ź(╚Ť─âran) vecin┬╗, adic─â p─âm├óntean, lit. locuitor ├«nvecinat (sens deja familiar latinit─â╚Ťii medievale)]. ÔĽĹ a. ├«nvecinat: ╚Ť─ârile vecine.
vec├şn, -─â adj. (lat. vicinus, vech─ş *v─Ľc─şnus, *s─âtean, *cons─âtean, vecin (Nied. 82), d. v├«cus, cartier, mahala, or─â╚Öel, sat, ferm─â [cp. cu c─şofligar], rud─â cu vgr. o├«kos, domicili┼ş; it. vicino, pv. vezi, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, pg. vezinho. Cp. cu *pesat, p─âsat din p├«satum ╚Öi s─â 2 din s├«. V. diecez─â, econom, paroh). Care st─â, se afl─â or─ş locu─şe╚Öte al─âtur─ş: un incendi┼ş a izbucnit la vecin, vecina asta are limb─â rea. Odinioar─â (lat. vicinus, s─âtean), ╚Öerb ├«n Moldova, numit ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â rum├ón (Iorga, Ist. Arm. I, 59). Adj. ├Änvecinat, apropiat: ora╚Ö vecin, ╚Ťar─â vecin─â, inima e vecin─â stomahulu─ş (sa┼ş cu stomahu), c├«nele e vecin (seam─ân─â) cu lupu. V. megie╚Ö ╚Öi podan.
limba-vecinei s. v. LIMBA-CERBULUI. N─éVALNIC.
VECIN adj., s. 1. adj. al─âturat, ├«nvecinat, (livr.) adiacent, (├«nv.) sinoria╚Ö. (Locuri ~.) 2. adj. ├«nvecinat, limitrof, m─ârgina╚Ö, (reg.) megie╚Ö, mejda╚Ö, (├«nv.) megie╚Öesc, megie╚Öit. (Pe teritoriul ~.) 3. s. (pop.) megie╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) apropia╚Ö, (Maram. ╚Öi nordul Transilv.) somsid, (├«nv.) ├«mprejura╚Ö, ├«mprejurean, r─âze╚Ö, r─âzora╚Ö. (~ meu de cas─â.) 4. s. (IST.) iobag, rum├ón, ╚Öerb, (rar) serv, (├«nv.) prost. (╚Ü─âranul dependent se numea ~ ├«n Moldova, ÔÇ×iobagÔÇŁ ├«n Transilvania ╚Öi ÔÇ×rum├ónÔÇŁ ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â.)

Vecin─â dex online | sinonim

Vecin─â definitie

Intrare: vecin (adj.)
vecin 1 adj. adjectiv
Intrare: vecin─â
vecin─â admite vocativul substantiv feminin
Intrare: limba-vecinei
limba-vecinei substantiv feminin articulat (numai) singular