Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru vece

VÉCE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii în unele orașe rusești în sec. X-XV. 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din sb. veće.
VÉCE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii în unele orașe rusești în sec. X-XV. 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din scr. veće.
VECÉ2, veceuri, s. n. Closet. [Var.: vecéu s. n.] – Din pronunțarea românească a inițialelor w[ater] c[loset].
VECÉU s. n. v. vece2.
vecéu s. n. Closet. • pl. -uri. și vecé s. n./abr. de la w[ater] c[loset].[1]
véce s. f., g.-d. art. vécii; pl. veci
véce s. f., g.-d. art. vécii; pl. veci
VECÉ s. v. closet.
VECE s. closet, toaletă, (ieșit din uz) cabinet, (pop.) latrină, privată, (reg.) umblătoare, (Transilv.) budă, (înv.) baie, ieșitoare, retiradă, (turcism înv.) cheneaf.

vece definitie

vece dex

Intrare: vece (organ al puterii)
vece 1 s.f. substantiv feminin
Intrare: vece (closet)
vece 2 s.n. substantiv neutru
veceu substantiv neutru
Intrare: veceu
vece 2 s.n. substantiv neutru
veceu substantiv neutru