5 definiții pentru veacă
VEÁCĂ s. v. bată, betelie, văcălie, veșcă. veácă (véci), s. f. –
1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sită. –
2. Cingătoare. –
3. Bordură, chenar, margine. –
4. Formă, tipar.
Sl. (
rus.) vĕko „vas din scoarță” (Candrea). În
Olt. și
Trans. –
Der. veșcă,
s. f. (cerc, inel), din
sl. vĕčko (Cihac, II, 454; Tiktin),
cf. pol. wiecko,
mag. véska „ladă”; văcălie (
var. vășcălie),
s. f. (cerc, cingătoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veacă cu
suf. -lie, și
var. contaminată cu veșcă. Bășcălie,
s. f. (glumă de prost gust) ar putea fi același cuvînt. – Din
rom. provine
rut. vakelija, vekelija „iască”.
véșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ, și (Trans. și)
vécă și
veacă, pl. vecĭ (vsl. vĭeko, pleoapă, capac; rus. vĭeko, coșuleț, pleoapă, dim. vĭečko, coșuleț, de unde și ung. véska, oboroc). Văcălie. Tiparu în care se pune cașu. A fi trecut și pin cĭur, și pin veșcă (și pin sită, și pin cĭur saŭ și pin cĭur, și pin dîrmon), a fi trecut pin toate relele, a avea experiența vițiilor.
veacă s. v. BATĂ. BETELIE. VĂCĂLIE. VEȘCĂ. Veacă dex online | sinonim
Veacă definitie