Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru veștmântar

VEȘTMINTÁR s. m. v. veștmîntar1.
VEȘTMÎNTÁR1, veștmîntari, s. m. (Și în forma veștmintar) Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. După slujbă, imperiala podoabă, dusă ceremonios de către veștmintari, din biserica mare în paraclis. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 507, 5/1. – Variantă: veștmintár s. m.
VEȘTMÎNTÁR2, -Ă, veștmintari, -e, adj. (Rar) Privitor la îmbrăcăminte, de îmbrăcăminte; vestimentar. Aceste deosebiri veștmîntare. CAMIL PETRESCU, O. II 84.

Veștmântar dex online | sinonim

Veștmântar definitie

Intrare: veștmântar (adj.)
veștmântar 2 adj. adjectiv
Intrare: veștmântar (persoană)
veștmintar substantiv masculin admite vocativul
veștmântar 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin