veșmântar definitie

7 definiții pentru veșmântar

VEȘTMÎNTÁR1, veștmîntari, s. m. (Și în forma veștmintar) Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. După slujbă, imperiala podoabă, dusă ceremonios de către veștmintari, din biserica mare în paraclis. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 507, 5/1. – Variantă: veștmintár s. m.
VEȘTMÎNTÁR2, -Ă, veștmintari, -e, adj. (Rar) Privitor la îmbrăcăminte, de îmbrăcăminte; vestimentar. Aceste deosebiri veștmîntare. CAMIL PETRESCU, O. II 84.
VEȘMÂNTÁR1, veșmântari, s. m. Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. – Din veșmânt + suf. -ar.
VEȘMÂNTÁR2, -Ă, veșmântari, -e, adj. (Rar) Vestimentar. – Din veșmânt (după vestimentar).
VEȘMÂNTÁR adj. v. vestimentar.
veșmîntar adj. v. VESTIMENTAR.
veșmântár, veșmântare s. n. Loc în altar în partea de miazăzi a bisericii, unde se păstrează veșmintele liturgice; diaconic, veșmântărie. – Din veșmânt + suf. -ar.

veșmântar dex

Intrare: veșmântar
veșmântar substantiv neutru