veșmântăríe s.f. (pop.) locul unde se țin veșmintele în biserică; diaconie.

veșmîntăríe f. (d. veșmînt). Diaconic, locu unde se țin veșmintele la biserică.

veșmântăríe, veșmântării s. f. 1. (Pop.) Argumentativ pentru totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva; odăjdii. 2. Veșmântar, diaconic, (înv.) apodosis. – Din veșmânt + suf. -ărie.