vaticinare definitie

VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.

VATICINÁR, -Ă, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. – Din fr. vaticinaire.

vaticiná vb., ind. prez. 1 sg. vaticinéz, 3 sg. și pl. vaticineáză

vaticinár adj. m., pl. vaticinári; f. sg. vaticináră, pl. vaticináre

VATICINÁ vb. I. tr. A prezice, a profetiza. [P.i. -nez. / cf. it. vaticinare, fr. vaticiner, lat. vaticinari].

VATICINÁR, -Ă adj. Vaticinant. [Cf. fr. vaticinaire, lat. vaticinarius].

VATICINÁ vb. tr. a prezice, a profetiza. (< fr. vaticiner, lat. vaticinari)

VATICINÁR, -Ă adj. vaticinant. (< fr. vaticinaire, lat. vaticinarius)

vaticinare dex

Intrare: vaticinar

vaticinar adjectiv

Intrare: vaticina

vaticina verb grupa I conjugarea a II-a

Intrare: vaticinare

vaticinare

vaticinat