Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

31 defini╚Ťii pentru vatag

V─éT├üF, v─âtafi, s. m. 1. (├Än Evul Mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o m─ân─âstire; logof─ât. 2. Conduc─âtor al unui anumit grup de curteni, de slujba╚Öi sau de o╚Öteni ai domniei. ÔŚŐ V─âtaful divanului = boier ├«ns─ârcinat cu convocarea divanului. V─âtaf de agie = ╚Öeful poli╚Ťiei. V─âtaf de plai = ╚Öef al pl─âie╚Öilor care p─âzeau un plai sau o trec─âtoare. V─âtaf de hotar = ╚Öef de str─âjeri, de gr─âniceri. V─âtaf de plas─â = func╚Ťionar administrativ care conducea o plas─â. 3. P. gener. Persoan─â care avea sub ordinele sale un anumit num─âr de oameni; conduc─âtor, ╚Öef. ÔÖŽ Spec. Conduc─âtor al unei bresle, al unui grup de me╚Öte╚Öugari. ÔÖŽ Spec. C─âpetenie a c─âlu╚Öarilor, a colind─âtorilor etc.; persoan─â care conduce alaiul unei nun╚Ťi. [Var.: (reg.) v─ât├í╚Ö, v─ât├ív s. m.] ÔÇô Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah.
V─éT├ü╚ś s. m. v. v─âtaf.
VĂTÁV s. m. v. vătaf.
V─éT├üF, v─âtafi, s. m. 1. (├Än evul mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o m─ân─âstire; logof─ât. 2. Conduc─âtor al unui anumit grup de curteni, de slujba╚Öi sau de o╚Öteni ai domniei. ÔŚŐ V─âtaful divanului = boier ├«ns─ârcinat cu convocarea divanului. V─âtaf de agie = ╚Öeful poli╚Ťiei. V─âtaf de plai = ╚Öef al pl─âie╚Öilor care p─âzeau un plai sau o trec─âtoare. V─âtaf de hotar = ╚Öef de str─âjeri, de gr─âniceri. V─âtaf de plas─â = func╚Ťionar administrativ care conducea o plas─â. 3. P. gener. Persoan─â av├ónd sub ordinele sale un anumit num─âr de oameni; conduc─âtor, ╚Öef. ÔÖŽ Spec. Conduc─âtor al unei bresle, al unui grup de me╚Öte╚Öugari. ÔÖŽ Spec. C─âpetenie a c─âlu╚Öarilor, a colind─âtorilor etc.; persoan─â care conduce alaiul unei nun╚Ťi. [Var.: (reg.) v─ât├í╚Ö, v─ât├ív s. m.] ÔÇô Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah.
V─éT├ü╚ś s. m. v. v─âtaf.
VĂTÁV s. m. v. vătaf.
V─éT├üF, v─âtafi, s. m. I. (├«n trecut) 1. Supraveghetor al arga╚Ťilor ╚Öi al feciorilor de la o mo╚Öie boiereasc─â; logof─ât (3). Dar conac, boier, v─âtaf, Nou─â z─âu nu ne lipse╚Öte! BENIUC, M. 62. Am ie╚Öit cu tata... ╚Öi cu v─âtafii no╚Ötri mai mult ├«ntr-o plimbare. GALACTION, O. I 50. St─ânic─â este v─âtaf la mo╚Öia lui Manoil. BOLINTINEANU, O. 411. 2. C─âpetenie de osta╚Öi, conduc─âtor al unui anumit grup de dreg─âtori, de slujba╚Öi sau de o╚Öteni ai domniei, [├«mp─âratul] a chemat pre v─âtaful cur╚Ťii. ISPIRESCU, E. 3. V─âtaful, cur╚Ťii ne ie╚Öi ├«nainte la scar─â cu lumin─âri, apoi ne introduse ├«n cas─â la domnul Catargiu. BOLINTINEANU, O. 282. Tot, m─âre, doi fra╚Ťi; S─ârmanii lega╚Ťi... Dar cine-i ducea? Arma╚Ö Dragomir, V─âtaful Costin, Oameni de domnie De la-mp─âr─â╚Ťie. P─éSCULESCU, R. P. 214. V─âtaful divanului = boier ├«ns─ârcinat cu convocarea divanului. V─âtaf de agie = ╚Öeful poli╚Ťiei. V─âtaf de plai = ╚Öef al pl─âie╚Öilor care p─âzeau un plai sau o trec─âtoare. V─âtaf de hotar = ╚Öef de str─âjeri, de gr─âniceri. V─âtaf de plas─â = func╚Ťionar administrativ care conducea o plas─â. Caragea l-a numit v─âtaf deplas─â la Clo╚Öani. GHICA, la CADE. 3. Persoan─â care avea sub ordinele sale un anumit num─âr de oameni; conduc─âtor, ╚Öef. Aleser─â chiar din r├«ndurile manualilor ╚Öi c─âru╚Ťa╚Öilor pe cei mai sp─âto╚Öi, mai porni╚Ťi pe b─âtaie ╚Öi pe petreceri, ├«i f─âcur─â v─âtafi. PAS, L. II 255. Era tovar─â╚Ö cu Temistocle, v─âtaf de hamali. BART, E. 322. II. 1. C─âpetenie a c─âlu╚Öarilor, a colind─âtorilor etc.; cel care conduce alaiul unei nun╚Ťi. Da ├«ntocmirea unei tovar─â╚Öii [de colind] se ├«nvoiesc ╚Öi asupra celui ce va fi c─âpetenia, v─âtaful sau judele c├«rdului. PAMFILE, CR. 36. V─âtaful a dat semn din steag ╚śi-atunci pornir─â to╚Ťi ╚Öireag ├«ncetinel. CO╚śBUC, P. I 57. 2. ╚śef al unei echipe de pescari; ataman. Fiecare [a╚Öezare de pescari are] c├«te un ataman sau v─âtaf cu mai multe ajutoare. ANTIPA, P. 359. ╚śade vere, ╚Öade drag─â, Cincizeci de nevodari, Patruzeci de lop─âtari, Doisprezece v─âtafi mari. P─éSCULESCU, L. P. 175. ÔÇô Variante: (rar) v─ât├íg (I. IONESCU, D. 117), v─ât├í╚Ö (ODOBESCU, S. I 73, BIBICESCU, P. P. 359), v─ât├ív (SLAVICI, N. I 99, MARIAN, NU. 215) s. m.
VĂTÁG s. m. v. vătaf.
V─éT├ü╚ś s. m. v. v─âtaf.
VĂTÁV s. m. v. vătaf.
vătáf s. m., pl. vătáfi
vătáf s. m., pl. vătáfi
VĂTÁF s. 1. logofăt, (înv.) epistat, ispravnic. (~ de moșie.) 2. v. conducător. 3. căpetenie, conducător, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.) 4. v. vătășel. 5. v. bulibașă.
VĂTÁF s. v. administrator, vechil.
VĂTAF DE PLÁI s. v. subprefect.
V─éT├üFUL s. art. v. lucifer, satana, scarao╚Ťchi, tartor.
v─ât├íf (-fi), s. m. ÔÇô 1. ╚śef, c─âpitan, comandant peste 500 de oameni. ÔÇô 2. ├Än Mold., sec. XVI, administrator al unei provincii sau al unui jude╚Ť. ÔÇô 3. ├Än Munt., sec. XVII-XIX, administrator de plas─â. ÔÇô 4. Nume a diferitelor func╚Ťii adminstrative ├«nv.: v─âtaf de aprozi, portar principal; v─âtaf de plai, c─âpitan al poli╚Ťiei de frontier─â; v─âtaf de visterie, ╚Öef de percep╚Ťie; v─âtaf de c─âmar─â, slujba╚Ö al palatului; v─âtaful beizadelelor, camerist principal al copiilor de domni; v─âtaf de c─âl─âra╚Öi, c─âpitan de cavalerie. ÔÇô 5. Conduc─âtor al unei bresle sau al unui serviciu. ÔÇô 6. ╚śef ├«n general; v─âtaf de t├«lhari; v─âtaf de ciobani; v─âtaf de ╚Ťigani. ÔÇô 7. Administrator, intendent, garant, ├«mputernicit, director. ÔÇô Var. ├«nv. v─âtav, v─âtah, v─âta╚Ö, vatav. Origine ├«ndoielnic─â, probabil t─ât. vataha ÔÇ×grupÔÇŁ (Miklosich, Etym. Wb.; Lambrior 109; Tiktin; Candrea; Lokotsch 2159; cf. Cihac, II, 451). Apare ├«n idiomuri sl. cf. vatah, vataf, rut. vatah,vatag, vatajko, vata┼íko, pol. wata(c)ha, rus. vataga, vata┼żnik; dar este evident c─â toate aceste cuvinte se explic─â prin rom., cf. Miklosich, Wander., 11; Miklosich, Fremdw., 135; Candrea, Elemente, 400; Capidan, Raporturile, 191. Azi se folose╚Öte numai ├«n sensurile 6 ╚Öi 7. Der. v─ât─â╚Öel (var. v─ât─âjel), s. m. (func╚Ťionar inferior la prim─ârie; ├«nv., perceptor; Mold., vornicel (la nun╚Ťi), persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu protocolul); v─ât─â╚Öoaie, s. f. (femeie, nevast─â de v─âtaf; ├«nv., femeie care suplinea pe tat─âl orfanilor); v─ât─â╚Öi (var. v─ât─âji), vb. (a administra, a dirija, a guverna); v─ât─â╚Öie (var. v─ât─âjie), slujba, biroul v─âtafului; ├«nv., impozite, taxe, pod─ârit); v─ât─â╚Öi╚Ť─â (var. v─ât─âji╚Ť─â), s. f. (nevast─â de v─âtaf; jup├«neas─â care ╚Ťinea cheile; Trans., prieten─â care asist─â mireasa ├«n timpul nun╚Ťii).
VĂTÁF ~i m. 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vechil. 2) (la curtea unui demnitar) Conducător al curtenilor și slujitorilor. 3) pop. Conducător al călușarilor sau al unei cete de colindători. /Orig. nec.
v─âtaf m. (pl. v─âta╚Öi) 1. cioban care p─âze╚Öte st├óna: cu nou─â ciobani ╚Öi cu v─âtaful zece POP.; 2. mai mare peste: unde nu este pisic─â, ╚Öoarecii v─âtaf ridic─â PANN; 3. ├«ngrijitor de curte domneasc─â sau de mo╚Öie boiereasc─â: ├«mp─âratul avea un v─âtaf de curte POP; 4. inspector de ╚Ťigani: (v─âtaful) veni cu g├órbaciu ├«ndat─â ╚Öi-i goni pe to╚Ťi la cort PANN; 5. conduc─âtorul celor ce prepar─â festivit─â╚Ťile unei nun╚Ťi ╚Ť─âr─âne╚Öti; 6. sensuri arhaice: a) c─âpitan peste cinci sute de o╚Öteni (numit ├«n urm─â ceau╚Ö): v─âtaf de aprozii de v├ón─âtori B─éLC; b) subprefect de plaiu (├«n opozi╚Ťiune cu zapciu): v─âta╚Öii plaiurilor ╚Öi zapcii pl─â╚Öilor. [Turc. VATTAS, cioban: variantele v─âtaf, v─âtah, v─âtav, v─âta╚Ö, v─âtaj, sunt deduse din pl. v─âta╚Öi; termen primitiv pastoral, sinonim cu baciu, apoi generalizat pentru c─âpetenie ├«n genere (╚Öi ├«n special militar─â)].
v─âta╚Ö m. V. v─âtaf: v─âta╚Ö de plaiu, v─âta╚Ö de ╚Ťigani.
vatáv, V. vătaf.
v─ât├íf, v─ât├ív (vest) ╚Öi vat├ív (est) m. (din v─âta╚Ö, forma ma─ş veche, uzitat─â ╚Öi az─ş ├«n Serbia, d. turc. ar. vattas, c─şoban. Din v─âta╚Ö sÔÇÖa f─âcut pl. v─âta╚Ö─ş, din care, dup─â Leah-Le╚Öi [supt infl. Slavilor, la care h ╚Öi g se prefac ├«n ╚Ö ╚Öi j], sÔÇÖa f─âcut un singular v─âtah ╚Öi mold. vatav, apo─ş ╚Öi un pl. vataj─ş, dup─â ce Ruteni─ş, pin anal. cu formele lor, ╚Ö─ş-a┼ş format un sing. vatag, bac─ş, c─âpitan de ho╚Ť─ş. Bg. [d. rom.] vatah ╚Öi vataf. D. rut. vine rus. vat├íga, familie, ceat─â de pescar─ş la Volga, vat├í┼żnik, pescar din aceast─â ceat─â, pol. wataha, blebe, wataszka, vicehatman de Cazac─ş). Vech─ş. C─âpitan, ╚Öef, conduc─âtor. C─âpitan peste 500 de osta╚Ö─ş, numit pe urm─â ceau╚Ö: v─âtav de oproz─ş, de v├«n─âtor─ş. Suprefect de pla─ş, ├«n opoz. cu zapci┼ş. Ma─ş pe urm─â. Az─ş la ╚Ťar─â. Administrator, vechil, econom, intendent, martalog: v─âtavu cur╚Ťi─ş domne╚Öt─ş. Az─ş. Buliba╚Ö─â, ╚Öef de ╚Üigan─ş. Conduc─âtoru une─ş nun╚Ť─ş ╚Ťig─âne╚Öt─ş, V. jude, vechil.
vătáș, V. vătaf.
vătáv, V. vătaf.[1]
V─éTAF s. 1. logof─ât, (├«nv.) epistat, ispravnic. (~ de mo╚Öie.) 2. conduc─âtor, ╚Öef, (├«nv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 3. c─âpetenie, conduc─âtor, (reg.) bir─âu, jude. (~ de colind─âtori.) 4. v─ât─â╚Öel, vornicel, (reg.) chem─âtor, sol, frate-de-mire, frate-de-mireas─â, (Transilv. ╚Öi Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nunt─â.) 5. buliba╚Ö─â. (~ ╚Ťiganilor.)
v─âtaf s. v. ADMINISTRATOR. VECHIL.
v─âtaf de plai s. v. SUBPREFECT.
vătafu s. art. v. LUCIFER. SATANA. SCARAOȚCHI. TARTOR.
v─ât├íf, v─âtafi, (v─âtaj, v─âtav), s.m. ÔÇô 1. P─âcurar: ÔÇ×C─â nu-s fiara fiarelor, / C─â-s v─âtafu oilorÔÇŁ (Memoria, 2001: 12). 2. Mai mare peste p─âcurarii de la st├ón─â; baci, gazd─â, p─âcurariul cel mare (ALRRM, 1971: 382): ÔÇ×Baci sau v─âtaf, ├«n Maramure╚Ö, cu frecven╚Ť─â mai mare a celui dint─âiÔÇŁ, cu sensul de administrator de st├ón─â (Lati╚Ö, 1993). ÔÇ×V─âtaful mai poate fi ciobanul care nu ia oi ├«n responsabilitateÔÇŁ (idem). V─âtaful este conduc─âtorul p─âcurarilor care p─âzesc oile cu lapte; de obicei este desemnat de c─âtre st├óna╚Ö; tot st├óna╚Öul ├«l nume╚Öte pe baci (conduc─âtorul st├ónei ╚Öi cel care prepar─â produsele lactate). Deci v─âtaf ╚Öi baci nu e acela╚Öi lucru (Georgeoni, 1936: 78). 3. Paznic de sem─ân─âturi sau f├óna╚Ťe (Petrova, S─âcel, Moisei, Bor╚Öa); v─âtaf de ╚Ťarin─â (S─âcel); gornic, boact─âr, p├ónda╚Ö, iag─âr (ALRRM, 1971: 421). 4. C─âpetenie, comandant, ╚Öef; v─âtaf de t├ólhari: ÔÇ×P─â d├ónsa o d-auz├ót / P─âuna╚Ö├« codrilor, / V─ât─âj├« t├ólharilorÔÇŁ (Papahagi, 1925: 266); v─âtaf de colind─âtori, v─âtaf de ╚Ťigani etc. ÔÇô Din tc. vattas ÔÇ×ciobanÔÇŁ (╚ś─âineanu, Scriban); din t─ât. vataha ÔÇ×grupÔÇŁ (Miklosich, Tiktin, Candrea, Cihac, cf. DER); cf. ucr. vataha (DEX, MDA), pol. wataha, bg. vatah (DEX).
v─ât├íf, -i, (v─âtaj, v─âtav), s.m. ÔÇô I. (├Än Evul Mediu, ├«n ╚Ť─ârile rom.) 1. (├Än Mold.) Administrator al unei provincii sau al unui jude╚Ť. 2. (├Än Munt.) Administrator de plas─â. 3. Supraveghetor al slujilor de la curtea unui boier sau la o m─ân─âstire; logof─ât. 4. Conduc─âtor (comandant, c─âpitan) al unui grup de curteni sau o╚Öteni. II. (├Än Maramure╚Ö) 1. P─âcurar: ÔÇ×C─â nu-s fiara fiarelor, / C─â-s v─âtafu oilorÔÇŁ (Memoria 2001: 12). 2. Mai mare peste p─âcurarii de la st├ón─â; baci, gazd─â, p─âcurariul cel mare (ALR 1971: 382): ÔÇ×Baci sau v─âtaf, ├«n Maramure╚Ö, cu frecven╚Ť─â mai mare a celui dint─âiÔÇŁ, cu sensul de administrator de st├ón─â (Lati╚Ö 1993). ÔÇ×V─âtaful mai poate fi ciobanul care nu ia oi ├«n responsabilitateÔÇŁ (idem). V─âtaful este conduc─âtorul p─âcurarilor care p─âzesc oile cu lapte; de obicei este desemnat de c─âtre st├óna╚Ö; tot st├óna╚Öul ├«l nume╚Öte pe baci (conduc─âtorul st├ónei ╚Öi cel care prepar─â produsele lactate). Deci v─âtaf ╚Öi baci nu e acela╚Öi lucru (Georgeoni 1936: 78). 3. Paznic de sem─ân─âturi sau f├óna╚Ťe (Petrova, S─âcel, Moisei, Bor╚Öa); v─âtaf de ╚Ťarin─â (S─âcel); gornic, boact─âr, p├ónda╚Ö, iag─âr (ALR 1971: 421). 4. C─âpetenie, comandant, ╚Öef: v─âtaf de t├ólhari: ÔÇ×P─â d├ónsa o d-auz├ót / P─âuna╚Ö├« codrilor, / V─ât─âj├« t├ólharilorÔÇŁ (Papahagi 1925: 266); v─âtaf de colind─âtori, v─âtaf de ╚Ťigani etc. ÔÇô Probabil din t─ât. vataha ÔÇ×grupÔÇŁ (Miklosich cf. DER); Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah (DEX).
v─âtaf, v─âtafi s. m. (intl., ├«nv.) 1. ╚Öef de poli╚Ťie. 2. (de╚Ť.) ╚Öef de echip─â sau de dormitor. 3. infractorul cu cele mai multe condamn─âri din band─â.

Vatag dex online | sinonim

Vatag definitie

Intrare: vatag
vatag
Intrare: v─âtaf
v─âtag admite vocativul substantiv masculin
v─âtav admite vocativul substantiv masculin
vătaș admite vocativul substantiv masculin
vatav
v─âtaf substantiv masculin admite vocativul