Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru vastitate

VASTIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este vast; ├«ntindere mare, imensitate; complexitate. ÔÇô Din fr. vastit├ę, lat. vastitas, -atis.
VASTIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este vast; ├«ntindere mare, imensitate; complexitate. ÔÇô Din fr. vastite, lat. vastitas, -atis.
VASTIT├üTE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi vast; ├«ntindere mare, imensitate. Tot ce fusese p├«n─â acum ├«nchidere a z─ârilor... se sparge ╚Öi se ├«mpr─â╚Ötie ├«ntr-o priveli╚Öte de o m─ârea╚Ť─â ╚Öi uluitoare vastitate. BOGZA, C. O. 18. Privi... spre dealul C─âlimanului, cu r├«pele lui ad├«ncite de puhoaie ╚Öi cu profilul arid, desp─âr╚Ťind p├«n─â la cer universul de aci de vastitatea lumii. C. PETRESCU, O. P. I 97. ÔŚŐ (Poetic) ├Äntre ace╚Öti mun╚Ťi ├«nal╚Ťi, noaptea e de o vastitate polar─â. BOGZA, ╚Ü. 96.
vastit├íte s. f., g.-d. art. vastitß║»╚Ťii
vastit├íte s. f., g.-d. art. vastit─â╚Ťii
VASTIT├üTE s. 1. v. nem─ârginire. 2. v. bog─â╚Ťie.
VASTIT├üTE s.f. Calitatea a ceea ce este vast; imensitate, ├«ntindere uria╚Ö─â. [Cf. fr. vastit├ę, lat. vastitas].
VASTIT├üTE s. f. calitatea a ceea ce este vast. ÔŚŐ imensitate. (< fr. vastit├ę, lat. vastitas)
VASTIT├üTE f. rar Caracter vast; imensitate. [G.-D. vastit─â╚Ťii] /<fr. vastit├ę, lat. vastitas, ~atis
vastitate f. caracterul celor vaste.
*vastit├íte f. (lat. v├ístitas, -├ítis). Mare ├«ntindere, imensitate. Fig. Vastitatea ╚Ötiin╚Ťe─ş.
VASTITATE s. 1. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nem─ârginire, nem─ârginit, nesf├«r╚Öire, nesf├«r╚Öit. (~ unei suprafe╚Ťe.) 2. bog─â╚Ťie, ├«ntindere. (~ cuno╚Ötin╚Ťelor sale.)

Vastitate dex online | sinonim

Vastitate definitie

Intrare: vastitate
vastitate substantiv feminin (numai) singular