vast definitie

17 definiții pentru vast

VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus.
VAST, -Ă, vaști, -te, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus.
VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre terenuri, construcții) Foarte larg, întins, de mari dimensiuni, de mari proporții. Trec mii de bluze-albastre pe uliți matinale Și-n ateliere vaste, uneltele-și vorbesc. VINTILĂ, O. 20. În cuprinsul vastei grădini, domnește o liniște deplină de țară. BOGZA, M. S. 18. La catul al doilea... era un vast salon de primire. VLAHUȚĂ, O. A. III 83. Într-o baracă vastă... stau toți în picioare. CARAGIALE, O. III 22. ◊ (În construcții figurate) Stau neclintiți în fața plăcii Cei cinci eroi și marii munți Și tot imperiul vast al păcii Și urșii mari și mai mărunți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 121. ◊ (Rar, despre abstracte) Cîteva zile trăise o viață necunoscută și vastă pentru care soarele răsărea prea tîrziu și asfințea prea devreme. C. PETRESCU, R. DR. 92. Am constatat la dînsul o vie inteligență, luminată printr-o lectură deja vastă la vîrsta lui. CARAGIALE, O. VII 213. De ce boala și moartea să fie partea voastră, Când ei în bogăția cea splendidă și vastă Petrec ca și în ceruri, n-au timp nici de-a muri. EMINESCU, O. I 59.
vast adj. m., pl. vaști; f. vástă, pl. váste
vast adj. m., pl. vaști; f. sg. vástă, pl. váste
VAST adj. 1. v. nemărginit. 2. v. întins. 3. întins, larg, spațios. (Bulevarde ~.) 4. cuprinzător, enciclopedic, universal. (Cunoștințe ~; spirit ~.) 5. v. bogat.
Vast ≠ limitat, redus
VÁST, -Ă adj. Întins, de dimensiuni foarte mari, de mari proporții. ♦ Complex; care se extinde în multe domenii. [< fr. vaste, it. vasto, lat. vastus].
VAST, -Ă adj. de dimensiuni, de proporții foarte mari; întins, larg. ◊ spațios. ◊ care se extinde în multe domenii; complex, bogat. (< fr. vaste, lat. vastus)
vast s. m.1. Pumn, mînă. – 2. Lovitură de pumn. Țig. vast (Graur 194; Juilland 179). Cuvînt de argou, der. văstui, vb. (a pălmui); văstuială, s. f. (bătaie).
VAST, vastă (vaști, vaste) 1) (despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este de dimensiuni extrem de mari; foarte întins; imens. 2) (despre construcții) Care este de proporții foarte mari; cu mult spațiu; spațios. Catedrală vastă. Sală vastă. 3) Care depășește cu mult strictul necesar sau un nivel obișnuit. Cunoștințe vaste. Cultură vastă. 4) Care se impune prin număr, cantitate. Un grup vast de copii. /<fr. vaste, lat. vastus
vast a. 1. care este de o foarte mare întindere: șesuri vaste; bogăția cea splendidă și vastă Em.; fig. proiecte vaste; 2. care îmbrățișează multe lucruri: spirit vast.
*vast, -ă adj. (lat. vastus, devastat, imens). Întins, imens: vastu ocean. Fig. Colosal, nemărginit: proĭect vast, cultură vastă.
VAST adj. 1. colosal, enorm, imens, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, (livr.) incomensurabil. (De proporții ~.) 2. cuprinzător, întins, larg, mare, (înv. și reg.) mereu, (înv.) desfătat. (Un spațiu ~.) 3. întins, larg, spațios. (Bulevarde ~.) 4. cuprinzător, enciclopedic, universal. (Cunoștințe ~; spirit ~.) 5. bogat, întins, mare. (Are o ~ experiență.)
a cardi un vast expr. (intl.) a lovi cu pumnul.
a da cu vastu’ expr. (intl.) a fura din buzunare.
vast, vasturi s. n. (intl.) buzunar cu bani.

vast dex

Intrare: vast
vast adjectiv