VASALITÁTE s. f. 1. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii clasei dominante, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalité.

VASALITÁTE s. f. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite între membrii societății, pe baza acordării de către seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligații reciproce; calitatea de vasal. 2. Situație de dependență politică a unei țări față de alta, cu păstrarea autonomiei. – Din fr. vassalite.

VASALITÁTE s. f. Starea vasalului, calitatea de vasal. [Legea actuală] a desființat dijma care dă o idee de șerbire și de vasalitate. KOGĂLNICEANU, S. A. 166. Fig. Un act de vasalitate morală. CAMIL PETRESCU, T. II 37.

vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalitắții

vasalitáte s. f., g.-d. art. vasalității

Vasalitate ≠ suzeranitate

VASALITÁTE s.f. Situația vasalului. [Cf. fr. vassalité].

VASALITÁTE s. f. 1. condiția de vasal. 2. sistem feudal bazat pe raportul de dependență între vasal și suzeran. 2. stare de servilitate, de dependență limitată. (< fr. vassalité)

VASALITÁTE f. 1) (în evul mediu) Ansamblu de raporturi sociale stabilite între membrii clasei dominante, bazate pe acordarea unor feude vasalilor de către seniori. 2) Situație de dependență politică a unei țări față de altă țară cu păstrarea autonomiei. [G.-D. vasalității] /<fr. vassalité

vasalitate f. condițiune de vasal.

*vasalitáte f. (fr. vassalité). Starea de vasal.