Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru vasală

VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (În evul mediu, în apusul Europei) Persoană, stat care se afla în raporturi de vasalitate față de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.
VASÁL, -Ă, vasali, -e s. m. și f. (În orînduirea feudală) Persoană care depindea de un senior; p. ext. subjugat, supus. În Țara Romînească și în Transilvania stăpîneau doi vasali orbi și muți ai Turciei. HASDEU, I. V. 69. Banul, cîrmuind singur banatul Craiovei și fiind domnului numai vasal, a trebuit să aibă o oștire a sa. BĂLCESCU, O. I. 14.
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasál s. m., adj. m., pl. vasáli; f. sg. vasálă, g.-d. art. vasálei, pl. vasále
VASÁL s.m. și f. 1. (În orânduirea feudală) Persoană care depunea omagiu seniorului său. 2. Persoană sau țară supusă, înrobită unei alte persoane sau țări. [Cf. fr. vassal, lat.med. vassalus].
VASÁL s. m. f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul. ◊ (adj.) supus, tributar. (< fr. vassal)
VASÁL2 ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane sau țări) Care se află în stare de dependență. /<fr. vassal
*vasál, -ă s. și adj., pl. m. lĭ (fr. vassal, cuv. celtic). În evu mediŭ, supus unuĭ suzeran pin credință și omagiŭ: senioru și vasaliĭ luĭ. Supus, tributar: o țară vasală. V. client.

vasală definitie

vasală dex

Intrare: vasal (adj.)
vasal 1 adj. adjectiv
Intrare: vasală
vasală substantiv feminin