vas definitie

2 intrări

15 definiții pentru vas

VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ◊ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum.
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare inchise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum.
VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, porțelan, pămînt, metal, lemn etc., de diferite forme și mărimi, servind de obicei pentru păstrarea lichidelor, rar pentru materii solide (uneori și ca obiect de ornament). Am reușit să... spargem un vas chinezesc. SAHIA, N. 48. Ilie Costoroabă intră cu un vas nou de brad mirositor, plin cu apă neîncepută, pe care îl așază pe masă. HOGAȘ, DR. II 191. Vrînd să-l aline, îi arătară... un vas cu vro trei mii monede. NEGRUZZI, S. I 203. ◊ (Poetic) Și-a păstrat inima vas curat. GALACTION, O. I 172. ◊ (Urmat de determinări oare arată felul, destinația) Vas de flori. ▭ Dorul e cenușă sfîntă, inima vas funerar! MACEDONSKI, O. I 241. Acel vas cu botez se află pe o masă în mijlocul unei bisericuțe. ISPIRESCU, L. 29. Galben-de-soare povățui pe fata de împărat cum să facă ca să pună mina pe vasul de botez. id. ib. 30. Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mîncării. Din casă începu să împartă tot ce avea: haine, vase, lavițe. AGÎRBICEANU, S. P. 104. Gătiră o cină plăcută numai în vase de aur. ISPIRESCU, L. 7. Era un număr însemnat de vase de argint: cupe, talere, discuri. BĂLCESCU, O. II 265. 2. Vehicul mare folosit pentru transportul pe apă al călătorilor și mărfurilor; navă. Toate vasele sînt în revizuire și reparație la arsenal. CAMIL PETRESCU, T. II 184. Vasul nostru bătrîn, slăbit din încheieturi, gemea greoi, cutremurat la fiecare val ce se izbea în coastele-i de lemn. BART, S. M. 52. Privesc trecînd mulțime de vase călătoare Ce lunecă pe valuri. ALECSANDRI, O. 79. ◊ (Poetic) Vasul alb al dragostei curate A pierit, înșelător miraj. BENIUC, V. 40. ◊ Pod de vase v. pod (1). 3. Fiecare din tuburile închise în care circulă sîngele în interiorul organismului. Chiar și în vasele sanguine cele mai mici, vase capilare, între sînge și țesutul înconjurător este un strat de celule, constituind peretele vasului. ANATOMIA 33. Vas capilar v. capilar. Vas limfatic v. limfatic.
vas s. n., pl. váse
vas s. n., pl. váse
VAS s. I. 1. recipient. (~ pentru păstrarea unui fluid.) 2. (reg.) hârb. (~ pentru gătit.) 3. v. vază. 4. v. vapor. II. (BOT.) vas ciuruit v. vas liberian; vas liberian = tub ciuruit, vas ciuruit.
vas (-se), s. f.1. Recipient, organ tubular. – 2. Oală, borcan. – 3. Butoi, tonou. – 4. Corp de navă. – 5. Bastiment, navă. – Mr., megl. vas, istr. vos. Lat. vāsum (Densusianu, Hlr., 134; Pușcariu 1864; REW 9161), cf. it., sp., port. vaso, prov., fr., cat. vas. Sensul de „receptacul, organ” apare din sec. XVI, cf. Coresi, vasele glasului. – Der. vasel, s. n. (vas de război, bastiment), din it. vascello, sec. XIX, înv.; văsar, s. m. (negustor de oale de lut); văsărie, s. f. (olărie); văsări, vb. (Trans., a lucra sau a vinde vase de lemn).
VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticlă, lemn, metal, lut, plastic), de forme și dimensiuni diferite, destinat pentru păstrarea sau transportarea diverselor materiale (în special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mâncării; veselă; blide. 3) Organ tubular închis care permite circulația substanțelor lichide (sânge, limfă) în organism. ~e limfatice.~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigură legătura dintre vene și artere. 4) fiz.: ~e comunicante două (sau mai multe) vase, unite între ele la bază printr-un tub de legătură, astfel încât un lichid turnat într-unul din vase trece și în celelalte, ajungând în toate la același nivel. 5) Vehicul construit și echipat pentru transportul pe apă (sau sub apă); navă. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circulă seva în plante. /<lat. vasum
vas n. 1. obiect de pus lichide, fructe, flori, parfumuri, sau spre a servi de ornament; 2. butoiu: un vas de vin; 3. tot ce servă pentru uzul mesei, ca străchini, farfurii, etc.: vase de bucătărie; 4. bastiment de navigat: cârmaci molatici vasul duc spre stâncă BOL.; 5. Anat. se zice de canalurile în cari circulă diversele fluide ale corpului uman. [Lat. VAS].
vas n., pl. e (lat. vas, pop. vasum, it. sp. pg. vaso, pv. cat. vas). Lucru de ținut lichide (oală, strachină, farfurie, care se numesc și vase de bucătărie saŭ blide) saŭ de pus florĭ saŭ de ținut de frumuseță: un vas de marmură. Butoĭ saŭ alt-ceva de ținut vin: se făcuse așa de mult vin, în cît nu maĭ eraŭ vase unde să-l puĭe. Bastiment: un vas de războĭ (V. barabaftă). Anat. Vînă saŭ altă cavitate care conține lichid: vasele capilare ale plantelor. Eŭf. Vas de noapte, țucal.
VAS s. 1. recipient. (~ pentru păstrarea unui fluid.) 2. (reg.) hîrb. (~ pentru gătii.) 3. vază. (Un ~ cu garoafe.) 4. (MAR.) navă, vapor, (rar) bastiment. (~ de mare tonaj.)
vas-mámă s. n. ◊ „Construcția unui tanc petrolier de un milion de tone este destul de ingenioasă. El se compune dintr-un vas-mamă și patru chesoane detașabile, care fac corp comun cu nava.” R.l. 19 XII 74 p. 6; v. și anteprogramat (1973) //din vas + mamă//
vas-minúne s. n. 1978 (gosp.) Vas de bucătărie a cărui construcție permite prepararea rapidă a mâncărurilor, prin fierbere sub presiune v. oală-minune (din vas + minune, după oală-minune)
Vas, -ea, -eia v. Vasilie IV 1.
vas, vase s. n. Obiect de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, solidelor etc. sau ca ornament. ◊ Vas liturgic = vas care se întrebuințează la sfânta Liturghie (disc, potir, steluță, copie, linguriță) și la alte acte liturgice (vasul cu sfântul mir, litier tiplotă și vasul cu apă sfințită). – Din lat. vasum.

vas dex

Intrare: vas
vas substantiv neutru
Intrare: Vas
Vas