vártă (vắrți), s. f. – 1. Pază, gardă, custodie. – 2. Închisoare, temniță. Germ. Warte, prin intermediul pol. warta (Cihac, II, 538; Miklosich, Slaw. Elem., 16). Sec. XVII, în Mold., înv. Este dubletul lui vardà, s. f. (gardă), din mag. varda, varta (Gáldi, Dict., 168), cf. bg. varda „gheretă”; și a lui varda, interj. (atenție, păzea), din ngr. βαρδα (Candrea). – Der. vardist (var. vardian), s. m. (paznic), cf. g(v)ardist.

vártă, vărți, s.f. (reg.) 1. strajă, gardă, pază. 2. arest, închisoare.

vártă f., pl. vărțĭ (pol. warta, rut. varta, d. germ. warte, turn de pază. V. gardă). L. V. Strajă, pază, gardă. Arest, închisoare.