varietate definitie

12 definiții pentru varietate

VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis.
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis.
VARIETÁTE, varietăți, s. f. 1. Faptul că un lucru prezintă mai multe aspecte deosebite între ele; felurime, diversitate. [Leib] privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. SAHIA, N. 98. Iată întinsa și strălucitoarea baltă a Poleiului, vestită pentru mulțimea și varietatea peștilor ei. VLAHUȚĂ, R. P. 14. Cînd ne gîndim ce varietate de subiecte tratează Lenau, ni se pare că e imposibil a afla ce e caracteristic tuturora. IONESCU-RION, 81. 2. Formă (diferită), soi (deosebit). În diferite regiuni ale U.R.S.S., prin introducerea largă a mașinilor, munca de pe ogoare se transformă tot mai mult într-o varietate a muncii industriale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2789. Teatru de varietăți = varieteu. ◊ (Eliptic) În curînd ea va debuta pe scena varietăților. ALECSANDRI, O. P. 130. ♦ (Biol.) Grup de indivizi care se diferențiază prin unele mici particularități morfologice în cadrul unei specii. Varietate de grîu. ▭ Diferite specii [de păsări] precum și varietățile lor, se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27
varietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. varietắții; pl. varietắți
varietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. varietății; pl. varietăți
VARIETÁTE s. 1. v. diversitate. 2. v. specie. 3. v. categorie. 4. v. tip.
VARIETÁTE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; diversitate, felurime. ♦ (La pl.) Specii de manifestări scenice antrenante, recreative și variate, destinate teatrului de revistă sau circului. 2. Grup de indivizi din aceeași specie biologică, diferiți de alții prin anumite caractere constante, dar de mică importanță. [Pron. -ri-e-. / < fr. variété, cf. lat. varietas].
VARIETÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este divers, variat; diversitate, felurime. ◊ (pl.) specii de manifestări scenice antrenante, recreative și variate, destinate teatrului de revistă sau circului. 2. (biol.) grup de indivizi din aceeași specie, diferiți de alții prin anumite caractere secundare constante. (< fr. variété, lat. varietas)
VARIETÁTE ~ăți f. 1) Caracter variat; diversitate. 2) Ansamblu format din elemente variate, oferind impresia unei schimbări continue. ~ de tonuri. 3) biol. Subdiviziune a unei specii, caracterizată prin variația trăsăturilor individuale. ~ de prune. 4) la pl. Spectacol sau emisiune distractivă conținând numere variate. [G.-D. varietății; Sil. -ri-e-] /<lat. varietas, ~atis, fr. variete
varietate f. 1. starea celor compuse din părți diferite: varietatea colorilor; 2. se zice de diferențele cari în aceeaș specie de animale sau de plante, disting pe indivizi unii de alții; 3. titlul unor colecțiuni ce conțin fragmente despre subiecte diferite: Varietăți literare.
*varietáte f. (lat. varietas, -átis, d. varius, variat). Diversitate, starea lucrurilor variate (compuse din fel de fel de părțĭ orĭ aspecte): varietatea colorilor florilor; varietatea părerilor. Fel al aceleĭașĭ speciĭ: o varietate de trandafir. Pl. Amestec de fragmente: varietățĭ literare. Teatru de varietățĭ, teatru inferior saŭ chear ordinar pe a căruĭ scenă apar cîntărețe, muzicanțĭ, scamatorĭ ș. a. (E un cuv. cu care de multe orĭ se maschează șantanu. Din ignoranță, poporu îĭ zice varieteŭ, pl. eurĭ!).
VARIETATE s. 1. diversitate, felurime, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, variație. (O ~ de aspecte.) 2. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, specie, tip, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~ de fructe.) 3. categorie, clasă, fel, gen, soi, specie, speță, tip, (înv. și reg.) rudă. (O anumită ~ de indivizi.) 4. fel, gen, mod, soi, specie, specimen, tip, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme...)

varietate dex

Intrare: varietate
varietate substantiv feminin
  • silabisire: va-ri-e-ta-te