Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru varia╚Ťiune

VARI├ü╚ÜIE, varia╚Ťii, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezint─â sub diferite forme, ├«n mod variat; trecere de la o form─â la alta; aspect variabil, schimb─âtor. ÔŚŐ (Mat.) Varia╚Ťia unei func╚Ťii = diferen╚Ťa dintre valorile unei func╚Ťii ├«n dou─â puncte ale ei. ÔÖŽ Diversitate, felurime. ÔŚŐ (Mat.) Calculul varia╚Ťiilor = calcul ├«ntrebuin╚Ťat ├«n analiza infinitezimal─â (prin care se rezolv─â anumite probleme a c─âror solu╚Ťie nu se poate ob╚Ťine prin calcul diferen╚Ťial). ÔÖŽ Spec. (Biol.) Schimbare a unei ├«nsu╚Öiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal ╚Öi vegetal. 2. (├Än forma varia╚Ťiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al m─âsurii, al armoniei, al tonalit─â╚Ťii etc. ÔÖŽ Dans solistic clasic, variat ╚Öi de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. ÔÇô Var.: varia╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. variation, lat. variatio, -onis.
VARIA╚ÜI├ÜNE s. f. v. varia╚Ťie.
VARI├ü╚ÜIE, varia╚Ťii, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezint─â sub diferite forme, ├«n mod variat; trecere de la o form─â la alta; aspect variabil, schimb─âtor. ÔŚŐ (Mat.) Varia╚Ťia unei func╚Ťii = diferen╚Ťa dintre valorile unei func╚Ťii ├«n dou─â puncte ale ei. ÔÖŽ Diversitate, felurime. ÔŚŐ (Mat.) Calculul varia╚Ťiilor = calcul ├«ntrebuin╚Ťat ├«n analiza infinitezimal─â (prin care se rezolv─â anumite probleme a c─âror solu╚Ťie nu se poate ob╚Ťine prin calcul diferen╚Ťial). ÔÖŽ Spec. (Biol.) Schimbare a unei ├«nsu╚Öiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal ╚Öi vegetal. 2. (├Än forma varia╚Ťiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al m─âsurii, al armoniei, al tonalit─â╚Ťii etc. ÔÖŽ Dans solistic clasic, variat ╚Öi de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. Var.: varia╚Ťiune s. f.] ÔÇô Din fr. variation, lat. variatio, -onis.
VARIA╚ÜI├ÜNE s. f. v. varia╚Ťie.
VARI├ü╚ÜIE, varia╚Ťii, s. f. (╚śi ├«n forma varia╚Ťiune) Faptul c─â un lucru se poate prezenta sub aspecte diferite (ca urmare a unor ├«mprejur─âri diferite); trecere de la un aspect la altul; ├«nf─â╚Ťi╚Öare deosebit─â sub care se poate prezenta unul ╚Öi acela╚Öi lucru. Varia╚Ťie de temperatur─â. Ôľş Aspectele ╚Öi varia╚Ťiile ei (= ale naturii) trebuie s─â fie pentru noi tot a╚Öa de interesante ca ╚Öi manifest─ârile pasiunilor omene╚Öti. SADOVEANU, E. 174. De jur ├«mprejur, pe varia╚Ťia infinit─â a imensei perspective, se risipeau umbrele norilor. GALACTION, O. I 346. ÔÖŽ Diversitate, felurime. Nu puteam s─â admir destul varia╚Ťia de culori ╚Öi de nuan╚Ťe. GALACTION, O. I 93. ÔŚŐ (Mat.) Calculul varia╚Ťiilor = calculul ├«ntrebuin╚Ťat ├«n analiza infinitezimal─â (prin care se rezolv─â anumite probleme a c─âror solu╚Ťie nu se poate ob╚Ťine prin calculul diferen╚Ťial). 2. (Muz.; numai ├«n forma varia╚Ťiune, mai ales la pl.) Modificare a unei teme muzicale sub raportul ritmului, m─âsurii, armoniei, tonalit─â╚Ťii etc., p─âstr├«ndu-se ├«n mod obligator leg─âtura cu tema principal─â. ┬źCarnavalul de Vene╚Ťia┬╗ cu varia╚Ťiuni! CARAGIALE, O. I 377. ÔÇô Variant─â: varia╚Ťi├║ne s. f.
VARIA╚ÜI├ÜNE s. f. v. varia╚Ťie.
vari├í╚Ťie (modificare, diversificare) (-ri-a-╚Ťi-e) s. f., art. vari├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. vari├í╚Ťiei; pl. vari├í╚Ťii, art. vari├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
varia╚Ťi├║ne (pies─â muzical─â) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. varia╚Ťi├║nii; pl. varia╚Ťi├║ni
vari├í╚Ťie s. f. (sil. -ri-a-╚Ťi-e), art. vari├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. vari├í╚Ťiei; pl. vari├í╚Ťii, art. vari├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
varia╚Ťi├║ne s. f., pl. varia╚Ťi├║ni
VARIÁȚIE s. 1. modificare, schimbare. (~ temperaturii.) 2. v. diversitate.
Varia╚Ťie Ôëá constan╚Ť─â, uniformitate
VARI├ü╚ÜIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezint─â (multe) schimb─âri. ÔÖŽ Diversitate, felurime. ÔÖŽ (Biol.) Schimbare a unei ├«nsu╚Öiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal ╚Öi vegetal. 2. (La pl.; ╚Öi ├«n forma varia╚Ťiuni) Pies─â muzical─â compus─â pe o tem─â sau pe un motiv dat, c─âruia i se adaug─â diferite ornamenta╚Ťii. ÔÖŽ Dans solistic clasic, variat ╚Öi de virtuozitate. 3. (Mat.) Varia╚Ťia unei func╚Ťii = diferen╚Ťa dintre valorile func╚Ťiei ├«n dou─â puncte. 4. (Statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul ├«n cadrul unei colectivit─â╚Ťi sub influen╚Ťa anumitor factori. [Gen. -iei, var. varia╚Ťiune s.f. / cf. fr. variation, lat. variatio].
VARIA╚ÜI├ÜNE s.f. v. varia╚Ťie.
VARI├ü╚ÜIE s. f. 1. schimbare, transformare; stare a unui lucru care prezint─â schimb─âri. ÔŚŐ diversitate, felurime. 2. (biol.) apari╚Ťie a unui caracter nou la unul sau mai mul╚Ťi indivizi ai unei specii. 3. (mat.) ~ unei func╚Ťii = diferen╚Ťa dintre valorile func╚Ťiei ├«n dou─â puncte; calculul ~ ilor = capitol al analizei func╚Ťionale care studiaz─â propriet─â╚Ťile varia╚Ťiilor de func╚Ťii. 4. schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul ├«n cadrul unei colectivit─â╚Ťi. (< fr. variation, lat. variatio)
VARIA╚ÜI├ÜNE s. f. (muz.) tehnic─â de modificare melodic─â, ritmic─â, armonic─â etc. a unui motiv, a unei teme etc. ÔŚŐ dans solistic clasic, variat ╚Öi de virtuozitate. (< fr. variation)
VARI├ü╚ÜIE ~i f. 1) Trecere de la o stare (sau form─â, valoare) la alta. 2) Diferen╚Ť─â dintre dou─â st─âri (sau forme, valori) succesive; modificare; schimbare; transformare. ~a temperaturii. ~ a intensit─â╚Ťii. 3) muz. Modificare a unei teme prin intermediul anumitelor procedee. 4) Compozi╚Ťie muzical─â, const├ónd dintr-o tem─â ╚Öi din modific─ârile de ritm ale acesteia. 5) mat. Modificare a valorii unei m─ârimi sau func╚Ťii. [G.-D. varia╚Ťiei; Sil. -ri-a-╚Ťi-e] /<fr. variation, lat. variatio, ~onis
varia╚Ťi(un)e f. 1. schimbare; 2. ornamente adaose la un motiv muzical.
*varia╚Ťi├║ne f. (lat. vari├ítio, -├│nis). Schimbare, trecere de la o form─â la alta: ├«n Rom├ónia ├«s mar─ş varia╚Ťiun─ş de temperatur─â. Pl. Muz. Ornamente aplicate une─ş melodi─ş f─âr─â s─â te dep─ârtez─ş de elementele teme─ş principale. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie (rus. cari─ş├íci─şa).
VARIAȚIE s. 1. modificare, schimbare. (~ temperaturii.) 2. diversitate, felurime, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, varietate. (O mare ~ de aspecte.)
varia╚Ťie (fr. variation; germ. Variation; engl. variation; it. variazione) 1. Procesul altern─ârii unei unit─â╚Ťi a discursului muzical (motiv*, fraz─â*, perioad─â*, structur─â armonic─â, tem─â*, sec╚Ťiune, etc.) ├«n condi╚Ťiile conserv─ârii relative a identit─â╚Ťii aceleia. Alterarea varia╚Ťional─â survine ├«n urma efectu─ârii unei sau unor opera╚Ťii asupra unit─â╚Ťii supuse v., opera╚Ťii care afecteaz─â a) substan╚Ťa ├«ns─â╚Öi sau b) rela╚Ťiile de pozi╚Ťie (contextuale) pe care acestea le contracteaz─â cu alte unit─â╚Ťi ale discursului. Opera╚Ťiile (modalit─â╚Ťile sau procedeele) varia╚Ťionale substan╚Ťiale sunt: deformarea intervalic─â ╚Öi ritmic─â, tronsonarea, amplificarea, inversarea*, recurentarea (sau recuren╚Ťa*), recuren╚Ťa invers─ârii, augmentarea*, diminuarea* etc.; ele pot fi reduse, ├«n ultim─â instan╚Ť─â, la trei opera╚Ťii elementare: suprimarea, adjonc╚Ťia ╚Öi substitu╚Ťia unor valori (I, 3) intona╚Ťionale, ritmice, dinamice ╚Öi timbrale prin alte valori. Opera╚Ťiile (modalit─â╚Ťile sau procedeele) varia╚Ťionale contextuale sunt repetarea ╚Öi secven╚Ťarea (II, 2); v. ╚Öi progresie. 2. Unitate a discursului muzical care constituie o rezultant─â a procesului varia╚Ťional [v. ╚Öi variant─â (I, 1)]. 3. (la pl.) Genul (I, 2) temei cu varia╚Ťiuni (ex. Varia╚Ťiuni pe o tem─â de Diabelli de Beethoven, Varia╚Ťiuni pe o tem─â de Mozart de Reger). V. tem─â. 4. Sec╚Ťiune a ciclului varia╚Ťional (sau a temei cu varia╚Ťiuni).

Varia╚Ťiune dex online | sinonim

Varia╚Ťiune definitie

Intrare: varia╚Ťie
varia╚Ťiune substantiv feminin
varia╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: va-ri-a-╚Ťi-e