varant definitie

2 intrări

13 definiții pentru varant

WARÁNT, warante, s. n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în păstrarea unui magazin general, constituind titlu de proprietate asupra mărfurilor și folosind ca hârtie de valoare și la obținerea de credit pe gaj. – Din fr., engl. warrant.
WARÁNT, waránte, s. n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pr.: varánt] – Din fr., engl. warrant.
WÁRANT, wárante, s. n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut. Pronunțat: varant.
WARÁNT, warante, s. n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pr.: varant] – Fr. warrant (< engl.).
waránt s. n., pl. waránte
waránt s. n., pl. waránte
WARÁNT s.n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri într-un doc sau într-un antrepozit și care se poate negocia ca poliță sau poate servi ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pron. va-rant. / < engl., fr. warrant].
WARÁNT s. n. recipisă, titlu de proprietate asupra mărfurilor, eliberat de antrepozitul în care acestea sunt depuse, servind ca hârtie de valoare, transmisibilă și negociabilă, și la obținerea de credit în condiții de gaj. (< fr., engl. warrant)
varánt (-turi), s. n. – Punct de primire a mărfurilor comerciale la bursă. Fr. (engl.) warrant.
WARÁNT ~e n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri în docuri sau în antrepozite și care poate fi folosită ca hârtie de valoare. /<engl., fr. warrant
warant n. recepisă dată celui ce depune mărfuri într’un dock sau în magazine publice: warantul se poate negoția prin andosare.
*varánt n., pl. e saŭ urĭ (fr. [d. engl.] warrant, care pe engl. înseamnă „garant”). Com. Adeverința dată celuĭ ce a depus marfă în docurĭ saŭ în altă magazie specială, care adeverință se poate negocia ca și polița.
*warránt, V. varant.

varant dex

Intrare: warant
warrant 2 pl. -uri substantiv neutru
varant 2 pl. -e substantiv neutru
warrant 1 pl. -e substantiv neutru
varant 1 pl. -uri substantiv neutru
warant substantiv neutru
  • pronunție: varánt
Intrare: varant
varant 1 pl. -uri substantiv neutru