VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor.

VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor.

VAPÓR1, vapori, s. m. (De obicei la pl.) 1. Corp în stare de agregare deosebită de cea lichidă și de cea solidă, la temperatură mai joasă decît temperatura critică a substanței care-l constituie; stare de agregare gazoasă a unei substanțe, care la temperatura și presiunea normală se găsește în stare lichidă. V. abur. Casa și-o ridicase în primul an, cînd își cumpărase batoza de treier cu vapor. MIHALE, O. 413. [Bozan] sta întins pe pămînt, înălțîndu-se din el vapori fierbinți. SAHIA, N. 34. ◊ (Franțuzism) Cal-vapor = cal-putere, v. cal. Dincolo, urlau motoare cu mii de cai-vapori. C. PETRESCU, R. DR. 37. 2. Emanație, efluviu, tărie. (Atestat în forma articulată vaporile) [Ședea] dormitînd sub vaporile vinului de Chipru. HASDEU, I. V. 83. – Pl. art. și: (f., neobișnuit) vaporile.

vapóri (aburi) s. m. pl.

vapór (substanță) s. m., pl. vapóri

VAPÓRI s. pl. abur. (~ii sunt un agent termic.)

VAPÓR s.m. (De obicei la pl.) Substanță aflată în stare gazoasă când temperatura e sub temperatura critică; abur. ◊ Cal-vapor = cal-putere. [< fr. vapeur, lat. vapor].

VAPÓRI s. m. pl. substanță aflată în stare gazoasă la o temperatură inferioară celei critice. (< fr. vapeur, lat. vapor)

vapór (-óri), s. m. – 1. Gaz, abur. – 2. (S. n.) Vapor, barcă. – Mr. pampore. It. vapore, fr. vapeur; mr., din ngr. παμπόρι. – Der. vaporiza, vb. (a se evapora); vaporizator, s. n. (aparat care produce vapori); vaporos, adj. (diafan, străveziu).

VAPÓRI m. pl. Substanță care se află în stare gazoasă. /<it. vapore, lat. vapor, fr. vapeur

vapor m. 1. abur: vapori de apă, vapori de iod; 2. aburi de apă întrebuințați ca putere motrice: prima mașină propriu-zisă cu vapori a fost construită în 1767 de mecanicul englez James Watt. ║ n. corabie pusă în mișcare cu vapori: a pornit cu vaporul.

*vapór n., pl. oare (fr. vapeur, „abur” ca s. f. și „vapor” ca s. m., d. lat. vápor, vapóris, abur; it. vapóre). Corabie (bastiment) cu abur: vapor transatlantic. („Vapoare” se numesc în special cele cu zbaturĭ, ĭar cele cu élice „probele”). S. m. pl. Abur: mașina cu vaporĭ. Cal-vapor. V. cal. V. și abur și corabie.

VAPORI s. pl. abur. (~ sînt un agent termic.)