VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. – Din fr. vanilline.

VANILÍNĂ s. f. Substanță organică foarte aromată care se extrage din fructul de vanilie (1) sau care se obține pe cale sintetică, folosită în alimentație și în parfumerie. – Din fr. vaniline.

VANILÍNĂ s. f. Aldehidă foarte aromată care se găsește în fructul vaniliei sau se obține pe cale sintetică și se folosește ca aromă la prepararea a diferite dulciuri. În scurt timp va intra în funcțiune o instalație semiindustrială de fabricare a vanilinei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2821.

vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei

vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei

VANILÍNĂ s. (rar) vanilie.

VANILÍNĂ s.f. Substanță organică aromată care se extrage din fructul vaniliei și care se poate prepara și sintetic. [< fr. vanilline].

VANILÍNĂ s. f. substanță organică foarte aromată, din fructul vaniliei, care se poate prepara și sintetic, folosită în alimentație și parfumerie. (< fr. vanilline)

VANILÍNĂ f. Substanță cu miros plăcut, extrasă din fructele de vanilie sau preparată pe cale sintetică și folosită drept condiment în industria alimentară. [G.-D. vanilinei] /<fr. vanilline

VANILINĂ s. (rar) vanilie.

VANILINĂ s.f. Substanță albă, sub formă de cristale, cu parfum specific, care apare la suprafața păstăilor fermentate și uscate de vanilie. Se produce și sintetic, ca înlocuitor pentru cea veritabilă, ambele produse fiind utilizate ca aromatizant.