VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.

VANDÁLIC, -Ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal. 2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. – Din fr. vandalique.

vandálic adj. m., pl. vandálici; f. sg. vandálică, pl. vandálice

VANDÁLIC, -Ă adj. 1. (Ist.) Propriu vandalilor, referitor la vandali. 2. Necivilizat, barbar; crud. [Cf. it. vandalico].

VANDÁLIC, -Ă adj. 1. propriu vandalilor. 2. (fig.) necivilizat, barbar. (< fr. vandalique)

*vandálic, -ă adj. (lat. vandalicus). De Vandal: A se purta vandalic.