VALVÎRTEJÍ, valvîrtejesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se duce repede, de-a rostogolul. [Cocoșul] dete în sfîrșit din aripi, mișcă din picioare și o răzni la fugă, valvîrtejindu-se de vale. MACEDONSKI, O. III 62.