VÁLVULĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată pe pereții interni ai inimii sau ai vaselor și care are rol în dinamica circulației sangvine. [Acc. și: valvúlă] – Din fr. valvule, lat. valvula.

VALVÚLĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată în interiorul vaselor și canalelor organismului sau al unor organe cavitare, care permite trecerea lichidelor biologice într-o singură direcție, împiedicând întoarcerea lor. [Acc. și: válvulă] – Din fr. valvule, lat. valvula.

VÁLVULĂ, valvule, s. f. (Anat.) Supapă membranoasă așezată în dreptul orificiilor unor organe și care, deschizîndu-se, permite trecerea lichidelor într-o singură direcție și împiedică întoarcerea lor. Dacă deschidem inima unui vițel... nu este greu să observăm, la limita intre auricule și ventricule, clape subțiri numite valvule. ANATOMIA 51. ♦ (Tehn.) Valvă mică.

válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule

válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule

VÁLVULĂ s.f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Membrană situată la orificiul unor organe, care, deschizându-se, permite trecerea unor lichide numai într-o anumită direcție. [Acc. și: valvúlă. / < fr. valvule, cf. lat. valvula].

VÁLVULĂ s. f. 1. (anat.) cută membranoasă și elastică la orificiul unor organe, care permite trecerea unor lichide (sânge, limfă) numai într-o singură direcție. 2. (bot.) valvă mică. 3. (tehn.) robinet cu valvă. 4. dispozitiv în carena unei nave destinat introducerii și evacuării apei. (< fr. valvule, lat. valula)

VALVÚLĂ ~e f. 1) tehn. Valvă mică. 2) anat. Supapă membranoasă, sutiată la orificiul unor organe, care permite circulația lichidelor în corp numai într-o direcție. [G.-D. valvulei] /<fr. valvule, lat. valvula

valvulă f. Anat. membrană care, în vase și în alte conducte ale corpului, dirijează lichidele într’un sens oarecare și le oprește de a reveni.

*válvulă f., pl. e (lat. válvula). Anat. Valvă mică, un fel de supapă care dă drumu sîngeluĭ într’o direcțiune, dar îl împedică să se întoarne. – Fals valvúlă (după fr.).