valvârtej definitie

11 definiții pentru valvârtej

VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej.
VALVÂRTÉJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmășeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val1 + vârtej.
VALVÎRTÉJ2, valvîrtejuri, s. n. 1. Volbură, viitoare. [Acceleratul] scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un valvîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 40. ◊ Loc. adv. În valvîrtej = în spirală, rotocol. Șalul de la brîu se desfășurate în valvîrtej de la-nceput. RUSSO, O. 148. 2. Fig. învălmășeală, dezordine. S-au folosit de valvîrtejul care se stîrnise înlăuntru și în curte și au fugit și alții. PAS, L. I 67. – Formă gramaticală: art. și (neobișnuit) valul-vîrtej (COȘBUC, AE. 127).
VALVÎRTÉJ1 adv. 1. Repede, vijelios, în iureș. Ca purtați de vijelie, Valvîrtej aleargă norii. IOSIF, P. 74. ♦ În mare agitație, cu înfrigurare. Am pus pe jandarmi să caute. Umblă și cumătru Neculai valvîrtej. SADOVEANU, P. S. 108. [Baba] umbla valvîrtej să-i găsească mireasă. CREANGĂ, O. A. 131. 2. În dezordine, în neorînduială, claie peste grămadă; buluc. Feluritele impresii îi năvăleau în cap valvîrtej și-i tirau gândurile și mirarea ca într-un șuvoi năprasnic. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai valvîrtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. A face (ceva) valvîrtej = a răsturna, a răvăși, a da peste cap. Toate întocmirile... dependente de coroana Austriei erau făcute valvîrtej. ODOBESCU, S. III 522.
valvârtéj2 s. n., pl. valvârtéjuri
valvârtéj1 adv.
valvârtéj s. n., pl. valvârtéjuri
valvârtéj adv.
VALVÂRTÉJ s., adv. 1. s. v. bulboană. 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.)
val-vîrtej n., pl. urĭ. Mare amestec și mișcare: valvîrteju uneĭ cataracte, uneĭ revoluțiunĭ. Adv. A face, a răsturna valvîrtej, a răsturna și a amesteca de tot.
VALVÎRTEJ s., adv. 1. s. bulboacă, bulboană, ochi, vîltoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ al unei ape curgătoare.) 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.)

valvârtej dex

Intrare: valvârtej (s.n.)
valvârtej 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: valvârtej (adv.)
valvârtej 2 adv.