valorificare definitie

18 definiții pentru valorificare

VALORIFICÁ, valorific, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; spec. a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica.
VALORIFICÁRE, valorificări, s. f. Acțiunea de a valorifica. – V. valorifica.
VALORIFICÁ, valorífic, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face să primească o anumită valoare; a scoate în evidență valoarea unui lucru; (în special) a folosi în procesul de producție anumite materii prime care duc la realizarea unor produse de valoare mai mare. ♦ A schimba o hârtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea lui în bani. – Valoare + suf. -ifica.
VALORIFICÁRE, valorificări, s. f. Acțiunea de a valorifica. – V. valorifica.
VALORIFICÁ, valorífic, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a face ca un lucru să-primească o anumită valoare. Eminescu are cel mai însemnat aport prin faptul că nimeni n-a valorificat într-un mai mare grad artistic decît el comorile literaturii populare. BENIUC, P. 18. Pușkin nu încetează o clipă de a comunica sufletește cu norodul, al cărui interpret se simte și ale cărui producții le-a valorificat. SADOVEANU, E. 209. ♦ (Fin.) A schimba o hîrtie de valoare sau un obiect cu contravaloarea sa în bani.
VALORIFICÁRE, valorificări, s. f. Acțiunea de a valorifica; punere în valoare. [Baba Hîrca] are o covîrșitoare importanță prin valorificarea motivelor de muzică populară. SADOVEANU, E. 72. ♦ Transformarea unei hîrtii de valoare sau unui obiect în contravaloarea sa în bani. Valorificarea unui cec.
valorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 valorífică
valorificáre s. f., g.-d. art. valorificắrii; pl. valorificắri
valorificá vb., ind. prez. 1 sg. valorífic, 3 sg. și pl. valorífică
valorificáre s. f., g.-d. art. valorificării; pl. valorificări
VALORIFICÁ vb. 1. v. exploata. 2. a fructifica, (livr.) a valoriza. (Și-a ~ avantajul dobândit.)
VALORIFICÁRE s. 1. exploatare. 2. fructificare, (livr.) valorizare. (~ unor condiții favorabile.)
VALORIFICÁ vb. I. tr. 1. A pune în valoare ceva; a scoate în relief valoarea unui înscris, a unui obiect etc.; a valoriza. [P.i. valorífic, 3,6 -că. / după fr. valoriser].
VALORIFICÁRE s.f. Acțiunea de a valorifica și rezultatul ei; punere în valoare. [< valorifica].
valorificá vb.tr. a pune în valoare ceva; a scoate în relief valoarea unui înscris, a unui obiect etc. ♦ a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care răspund noilor cerințe ale epocii. ♦ a utiliza în producție materii prime, materiale de o anumită valoare. ♦ a schimba un obiect, o hârtie de valoare în bani. (< valoare + -ifica)
*valorífic, a v. tr. (d. valoare și -fic ca’n edi-fic). Fac să valoreze, pun în valoare, întrebuințez: a valorifica o regiune, a-țĭ valorifica titlurile.
VALORIFICA vb. 1. a exploata. (A ~ resursele naturale.) 2. a fructifica. (Și-a ~ avantajul dobîndit.)
VALORIFICARE s. 1. exploatare. (~ unor resurse naturale.) 2. fructificare. (~ unor condiții favorabile.)

valorificare dex

Intrare: valorifica
valorifica conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: valorificare
valorificare substantiv feminin