VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6). – Valora + suf. -ție (după fr. valorisation).

VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6). – Valora + suf. -ție (după fr. valorisation).

VALORÁȚIE, valorații, s. f. Proces artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora. Pe pictor... îl preocupa... distribuirea ecranelor, echilibrarea volumelor, valorația etc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/1.

valoráție (-ți-e) s. f., art. valoráția (-ți-a), g.-d. art. valoráției; pl. valoráții, art. valoráțiile (-ți-i-)

valoráție s. f. (sil. -ți-e), art. valoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. valoráției; pl. valoráții, art. valoráțiile (sil. -ți-i-)

VALORÁȚIE s.f. Procedeu artistic prin care se poate da în pictură iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora. [Gen. -iei. / după fr. valorisation].

VALORÁȚIE s. f. procedeu artistic prin care se poate da, în pictură, iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora. (după fr. valorisation)